Evoluția supravegherii radioactivității mediului în România

EVOLUȚIA SUPRAVEGHERII RADIOACTIVITĂȚII MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR ÎN ROMÂNIA

 

Elena SIMION1,7 (elena.simion@anpm.ro), Luminița COJOCARU2,7,

C. DOVLETE7, O. SIMA3,4, S. SONOC5, V. CUCULEANU3,6,

Ana-Elena GHERASIM1,7, Adriana BACIU7

 

1Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Laborator Național de Referință Radioactivitate, Splaiul Independenței nr. 294, RO-060031, București, România

2Agenția pentru Protecția Mediului Dolj, Stația de Supraveghere a Radioactivității Mediului Craiova, Calea București, nr. 150, Craiova, Dolj, România

3Facultatea de Fizică, Universitatea din București, Măgurele, RO-077125, Ilfov, România

4Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica și Inginerie Nucleară Horia Hulubei, Strada Atomiștilor, nr. 409, București - Măgurele, Ilfov, RO-077125, România

5University of Toronto, Toronto, Ontario, Canada

6Academia Oamenilor de Ştiinţă din România, Splaiul Independenței nr. 54, RO-050094, București, România

7Societatea Română de Radioprotecție

 

1.Înființarea

La sfârșitul anilor 50, ca urmare a testelor nucleare efectuate în atmosferă, contaminarea radioactivă a mediului a devenit un subiect de interes major pentru cercetători, iar supravegherea radioactivității mediului înconjurător o necesitate. Această situație a determinat înființarea de rețele de monitorizare la nivel național.

Pe teritoriul României, supravegherea sistematică a radioactivității mediului a fost inițiată în anul 1962, când a fost creată Rețeaua Națională de Supraveghere a Radioactivității Mediului (RNSRM) cu 4 Stații de Supraveghere a Radioactivității Mediului (SSRM) (Timişoara, Cluj, Iaşi şi Constanţa) [1]. Un rol esențial în înființarea RNSRM l-au avut Prof. Dr. Mircea Oncescu și echipa tehnică coordonată de fiz. Octavian Farcasiu (Institutul de Fizică Atomică - IFA), alături de cercetătorii de la Institutul de Meteorologie și Hidrologie (IMH, devenit ulterior INMH) - Observatorul Aerologic de la Afumați.

2. Dezvoltarea și evoluția RNSRM
RNSRM s-a extins rapid de la 4 SSRM în anul 1962, la 20 SSRM [1], atingând 47 după accidentul de la Cernobîl, pentru ca din 2001, să rămână doar 37 SSRM (Figura 1).
 
Figura 1 – RNSRM în prezent
 
2.1 Perioada 1962 – 1975

Amplasarea și amenajarea SSRM-lor s-a făcut ținând cont de recomandările comune ale Agenției Internaționale de Energie Atomică (AIEA) și Organizației Mondiale de Meteorologie, acestea funcționând în cadrul stațiilor meteorologice existente. Coordonarea științifică, tehnică și metodologică a fost atribuită Laboratorului de Cercetare a Poluării Aerului și Radioactivității Mediului Ambiant (LCPARMA), din cadrul Observatorului Aerologic de la Afumați.

Obiectivul inițial al RNSRM a fost detectarea rapidă a oricărei creşteri a radioactivității atmosferei. În condițiile date (personal cu pregătire medie, cu aparatură robustă, dar sensibilă, numărătoare beta global, cu detectori Geiger Müller), s-au efectuat determinări beta globale, inițial doar pentru probele de aer (aerosoli atmosferici şi depuneri atmosferice) și ulterior asupra tuturor factorilor de mediu (aer, apă, sol și vegetație). Metodologia dezvoltată pentru monitorizare ținea cont de recomandările AIEA [2].

Începând cu 1966, au apărut primele studii de radioactivitate a mediului în conexiune cu parametrii meteorologici [3], [4], [5].

2.2Perioada 1975-1989

Decretul 95/1975 a permis dotarea RNSRM și LCPARMA cu aparatură performantă (numărătoare beta global, monitoare de aerosoli și spectrometre gama cu detectori de Ge). Pentru a răspunde cerinței de supraveghere eficientă (răspuns rapid, coroborat cu o probabilitate mică de apariție a alarmelor false), în cadrul LCPARMA s-au realizat îmbunătățiri metodologice importante [6], [7] în interpretarea măsurătorilor de aerosoli atmosferici, prelevați prin aspirare pe filtre. A fost elaborat Îndrumarul Metodologic pentru RNSRM.

Începând cu 1977, s-a trecut la efectuarea sistematică a determinărilor gama spectrometrice de înaltă rezoluție pentru probele de mediu [8], [9]. Atenția acordată acestor determinări, de la prelevarea și prelucrarea probelor, la optimizarea geometriilor de măsură, până la analiza spectrelor, realizată cu ajutorul unui program dezvoltat în LCPARMA, a crescut rapid prestigiul laboratorului, calitatea rezultatelor fiind dovedită inclusiv prin participarea încă din anii 1980, cu rezultate foarte bune, la intercomparările organizate de laboratoarele AIEA, din Seibersdorf și Monaco [10]. Interesul pentru rezolvarea problemelor spectrometriei gama și a probelor de radioactivitatea mediului în general, s-a menținut constant de-a lungul timpului, conducând la elaborarea unor soluții apreciate pe plan mondial (GESPECOR [11]).

S-au organizat, începând cu 1977, întruniri anuale ale RNSRM (Figura 2), în care erau prezentate și discutate aspectele, modificările metodologice și dificultățile practice identificate ca urmare a cercetărilor efectuate de către personalul LCPARMA. La fiecare doi ani, întrunirile RNSRM (în subordinea Consiliului Național al Apelor), se făceau împreună cu cele ale Rețelei de Igiena Radiațiilor din Ministerul Sănătății. La acestea participau de asemenea și invitați reprezentând diverse instituții cu atribuții în caz de accident nuclear.

În anii dinaintea accidentului de la Cernobîl, se efectuau deja determinări ale descendenților radonului și toronului, alfa și beta globale și gama spectrometrice. Procedurile de atunci stau la baza celor actuale din cadrul RNSRM. Capabilitățile tehnice și științifice de care dispunea LCPARMA și RNSRM au permis ca la începutul anilor 80 să fie în măsură să depisteze în depuneri atmosferice, produși proaspeți de fisiune (Ru-103, Ru-106, Ce-141, Ce-144, Zr-95, Nb-95, Sb-125 etc).

Accidentul din 1986 de la Cernobîl a găsit rețeaua pregătită să facă față unui incident major. Determinările efectuate au permis evaluarea corectă a efectelor pe întreg teritoriul țării și luarea de măsuri corecte privind protecția populației. Astfel, la evaluarea post-urgență la nivel guvernamental, răspunsul RNSRM la accidentul de la Cernobîl a fost foarte bine apreciat.

 

Figura 2 – Instruire Tulcea, 1979

 

În anul 1988, LCPARMA a fost scindat în 3 laboratoare distincte: chimie, fizica atmosferei și radioactivitate (Laboratorul de Radioactivitatea Mediului, LRM), iar rețeaua a fost întărită. S-a mărit numărul de stații, a fost prelungit programul de lucru și a fost angajat personal suplimentar, atât la SSRM, cât și la LRM, unde au lucrat în această perioadă I. Osvath, F. Baciu, A. Halasz, A. Baciu, C. Popa, G. Ruzsa, B. Mihailă, A. E. Suto, N. Sonoc, M. Georgescu, alături de mai vechii S. Sonoc, C. Dovlete și M. Alexandrescu.

S-au obținut rezultate științifice deosebite, unele în premieră în România:

  • descoperirea și studierea particulelor fierbinți în probele de depuneri și aerosoli pre și post Cernobîl [12], [13];
  • identificarea pentru prima data la noi în țară [14] a radionuclizilor de viață foarte scurtă în depuneri atmosferice în martie 1978 (Te-132, I-132, Ba-140, La-140), pe lângă radionuclizii (Zr-95, Nb-95, Ce-141, Ce-144, Ru-103,  Ru-106, Sb-125 etc.) identificați în probele de depuneri în 1977 [8], [14];
  • primele estimări (1992) ale dependenței temporale privind resuspensia post Cernobîl în România [15], [16], [17];
  • reconstrucția evoluției temporale a Cs-137 în depuneri la stația Cluj-Napoca, pentru perioada 1965-1977;

Printre alte rezultate importante ale LRM s-au numărat:

  • participarea la Expediția Internațională pentru Studierea Radioactivității Dunării (1978), cu specialiști (O. Sima și C. Dovlete) și aparatură;
  • contractele de cercetare cu AIEA pentru studierea radioactivității Dunării și Mării Negre (în colaborare cu Institutul Român de Cercetări Marine Constanța);
  • primele determinări prin spectrometrie gama ale Pb-214, Bi-214 și Pb-212 din atmosferă, folosind pompe de mare volum [18];
  • determinarea in situ a coeficientului de difuzie verticală (Kz) din stratul de lângă sol folosind trasorii naturali;
  • participarea la programele internaţionale de cercetare coordonate de AIEA (VAMP, BIOMOVS II, EMRAS) pentru validarea modelelor de transfer de radionuclizi în mediile terestru, urban și acvatic (C. Dovlete, I. Osvath, A. Halasz).
2.3 Perioada 1990 – iunie 1998

După 1990, cele 47 SSRM au trecut în structura administrativă a Inspectoratelor județene de Protecția Mediului, iar LRM în cea a Institutului de Cercetare pentru Ingineria Mediului (ICIM), structuri aflate în subordinea Ministerului Mediului, nou înființat.

Sarcinile declarate ale RNSRM din această perioadă au constat în supravegherea radioactivității factorilor de mediu, în scopul protecției populației și a mediului în caz de accident nuclear sau urgență radiologică. Supravegherea radioactivității prin programul de lucru a inclus: monitorizarea radioactivității mediului prin analize imediate, de screening, în scopul depistării rapide a unor creșteri semnificative a radioactivității; determinarea radioactivității artificiale beta globale, prin remăsurarea probelor după 5 zile de la prelevare; determinarea radioactivității descendenților radonului și toronului, în scopul interpretării corecte a rezultatelor măsurătorilor imediate și la evaluarea radioactivității naturale.

Numărul factorilor de mediu supravegheați, precum și gradul de acoperire spațio-temporală a crescut. S-a revizuit Îndrumarul Metodologic al RNSRM, reglementându-se programul de lucru, activitatea profesională și procedurile aplicate în cadrul rețelei. Totodată s-a stabilit Programul Standard de monitorizare a factorilor de mediu, care trebuia aplicat în mod unitar de toate SSRM, în funcție de programul de lucru al acestora. Cu excepția monitorizării apei potabile (trecută ulterior în responsabilitatea Ministerului Sănătății), structura Programului Standard s-a menținut până în prezent. În scopul verificării, validării și raportării datelor, acestea erau transmise de SSRM către LRM, în flux rapid (zilnic) și în flux lent (lunar). Determinările efectuate în această perioadă au fost: beta globale (LRM și SSRM), radiochimice (Sr-90) și gama spectrometrice (LRM) pentru probele din RNSRM. Aparatura folosită de către LRM era compusă din 3 spectrometre gama cu detectori de Ge(Li) și HPGe.

În perioada 1990-1991, Florian Baciu a făcut parte dintr-o expediţie australiană care a lucrat lângă Baza Casey din Antarctica, făcând cercetări asupra radioactivităţii mediului.

Raportul anual al RNSRM a fost elaborat prima dată în 1992.

În 1994 LRM a participat cu date privind radioactivitatea solului la elaborarea Atlasului contaminării cu Cs-137 a Europei ca urmare a accidentului de la Cernobîl [19].

Un an mai târziu a fost instalat primul sistem de monitorizare automată a debitului dozei gama absorbite în aer, echipamentele fiind amplasate în jurul CNE Cernavodă.

Pentru situațiile de urgență nucleară, în cadrul LRM s-a elaborat de către dl C. Dovlete un cod interactiv (conținând module executabile și interfață Windows) de estimare și vizualizare a consecințelor ("off-site") ale unui accident nuclear adaptat cerințelor unui răspuns rapid. Codul, denumit ACER-2, a fost folosit cu succes ca ajutor în luarea deciziei la nivelul Comandamentului Republican de Intervenție în caz de Accident Nuclear pentru exercițiul preoperațional AXIOPOLIS-1995. Acest exercițiu a fost o componentă obligatorie a procesului de obținere a avizelor necesare punerii în funcțiune a U1 de la CNE Cernavodă.

În 1996 au fost dotate cu lanțuri de detecție gama cu detectori de HPGe, SSRM Craiova și SSRM Cernavodă. Un spectrometru gama cu detector de NaI a fost pus în funcțiune la SSRM Iași. În cele trei SSRM, au fost angajați fizicieni, care, sub îndrumarea LRM, au efectuat determinări gama spectrometrice asupra probelor prelevate din zonă.

În această perioadă începe participarea României cu date de monitorizare a radioactivității mediului provenite din RNSRM la platforma de schimb de date a UE, EURDEP (European Radiological Data Exchange Platform).

2.4. Perioada iulie 1998 – decembrie 2000

În perioada iulie 1998 – decembrie 2000, RNSRM și LRM s-au aflat în structura administrativă a Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN), constituindu-se în Direcţia Generală de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului (DGSRM). RNSRM avea 47 SSRM, împărțite astfel: 38 staţii cu program standard de monitorizare, 5 staţii cu programe regionale (Iaşi, Cluj Napoca, Piteşti, Craiova şi Constanţa), 2 staţii de altitudine (Babele şi Toaca) şi 2 staţii cu programe speciale de monitorizare (Bechet - Dolj şi Cernavodă - Constanţa).

Obiectivele de lucru ale RNSRM au fost: supravegherea şi controlul de rutină în jurul obiectivelor nucleare cu posibil impact radiologic major asupra mediului şi populaţiei în România și respectiv supravegherea de rutină a radioactivităţii mediului la nivelul întregului teritoriu naţional.

Pentru îndeplinirea celor două obiective majore, pe lângă programul standard de supraveghere a radioactivităţii mediului, efectuat de toate SSRM, mai erau derulate 4 categorii de programe speciale: program de supraveghere şi control în zona de influenţă a CNE Cernavodă, respectiv CNE Kozlodui; program de supraveghere în zona de influenţă a platformelor nucleare de cercetare (IFIN Bucureşti şi SCN-FCN Piteşti); program de supraveghere şi control în zonele de minerit uranifer din Munţii Apuseni, Crucea (Suceava), Bicazul Ardelean (Neamţ) şi Tulgheş-Grinţieş (Neamţ); programe suplimentare, de scurtă durată, pe probe de apă de suprafaţă, apă de adâncime, sol şi vegetaţie spontană, în jurul unor obiective cu posibil impact radiologic.

Programele speciale au inclus analize beta şi gama spectrometrice pe probe de mediu (incluzând sol arabil şi sedimente acvatice), ape potabile, plante furajere şi alimente.

În 1998, au fost identificate în depuneri atmosferice, urme de Cs-137 eliberate în atmosferă în urma topirii accidentale, în 1998, a unei surse radioactive în Algeciras, Spania.

În anul 1999, au fost efectuate primele determinări ale concentraţiei de tritiu total din atmosferă (tritiu gazos, HT şi vapori de apă tritiată, HTO), în zona de influenţă a CNE Cernavodă. La SSRM Cernavodă s-au prelevat HT şi HTO din atmosferă, rezultatele determinărilor prin spectrometrie cu scintilator lichid fiind incluse în rapoartele CNCAN pentru anii 1999 şi 2000 [21], [22].

Pe baza datelor obţinute din programele speciale de supraveghere a radioactivităţii mediului în zona de influenţă a CNE Cernavodă, a fost estimată doza efectivă totală de expunere suplimentară datorată HTO, pentru grupul critic adult din zona Cernavodă [21], [22].

S-a extins rețeaua automată de monitorizare a debitului dozei gama absorbite în aer, iar detectorii au fost instalați în primăvara anului 1999 în zona de influenţă a CNE Kozlodui, pe malul românesc al Dunării.

DGSRM a participat la două exerciţii naţionale majore: „Dobrogea 1998” şi „Oltenia 1999” [20], [21].

În noiembrie 2000, DGSRM a elaborat şi a distribuit fiecărei SSRM “Manualul de asigurarea calităţii”, care conţinea proceduri de lucru detaliate pentru situaţii normale şi pentru situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică.

2.4. Perioada 2001 – 2018

Începând cu anul 2001, LRM a revenit în structura administrativă a ICIM, iar SSRM au trecut din punct de vedere administrativ în subordinea Inspectoratelor de Protectia Mediului, devenite ulterior Agenții pentru Protecția Mediului (APM). În cadrul procesului de transfer a avut loc reorganizarea RNSRM, rămânând 37 de SSRM, dintre care doar 10 cu program de 24 ore/zi (SSRM Cernavodă, Constanța, Iași, Pitești, Bechet, Craiova, Cluj, Babele, Toaca și București).

În această perioadă, exceptând activitatea de control, s-au menținut obiectivele principale ale monitorizării, fiind introduse şi avertizarea/ alarmarea rapidă a factorilor de decizie naţionali şi Comisia Europeană, respectiv furnizarea de informaţii către public.

A fost emis Ordinul Ministrului Mediului nr. 338/2002 privind Regulamentul de organizare și funcționare al Rețelei Naționale de Supraveghere a Radioactivității Mediului.

De asemenea au fost inițiate două proiecte PHARE prin care s-au achiziționat 49 stații automate de monitorizare a debitului dozei gama în aer, amplasate în zona de influență a CNE Cernavodă și CNE Kozlodui (doar teritoriul românesc), 39 stații automate de monitorizare a debitului dozei gama în aer, 9 stații meteo, 5 stații automate de monitorizare a radioactivității apei, aparatură de laborator (pentru 17 SSRM și LNRR: 18 numărătoare alfa-beta global și pompe de prelevare aerosoli, 7 gama spectrometre cu detectori de HPGe (2 la LRM, Constanța, Craiova, Iași, Arad și Baia Mare), 2 spectrometre alfa-beta cu scintilație lichidă (LNRR și SSRM Cernavodă), respectiv aparatura portabilă (7 monitoare de radon, debitmetre de teren) pentru 7 SSRM și respectiv aparatura transportabilă montată pe 3 autolaboratoare (LRM, SSRM Cernavodă și SSRM Bechet).

În iunie 2005, prin HG nr. 439/2005, LRM a trecut în structura administrativă a ANPM, unde s-a menținut până în prezent, devenind Laborator Național de Referință Radioactivitate (LNRR), iar SSRM au rămas în cadrul APM județene.

S-a extins derularea de programe speciale introducându-se programe de monitorizare a radioactivității mediului din zonele aflate în apropierea fostelor combinate de îngrășăminte fosfatice, parcurilor de extracție petrolieră și gaze naturale și respectiv a termocentralelor.

În perioada 2005 – 2018, s-a continuat achiziția individuală de dozimetre, pompe de prelevare, numărătoare alfa-beta global, spectrometre alfa (LNRR-ANPM) și respectiv alfa-beta cu scintilație lichidă (SSRM Cernavodă).

Începând cu anul 2008, LNRR și cele 5 SSRM, care efectuează analize gama spectrometrice, au participat anual la intercomparările organizate de AIEA și la intercomparările organizate de CE. În perioada 2008-2017, LNRR a participat la un număr total de 25 intercomparări (determinări alfa și beta globale, beta și gama spectrometrice), obținând rezultate foarte bune.

LNRR, alături de RNSRM, a participat în perioada 2001-2018, la 17 exerciții de simulare a unui accident nuclear sau urgență radiologică, organizate la nivel național și internațional.

În anul 2009 LNRR a devenit laborator autorizat CNCAN pentru utilizarea și lucrul cu surse radioactive.

În anul 2010 a fost înlocuit OM nr. 338/2002 cu OM nr. 1978/2010, moment în care SSRM București (stație înființată după mutarea LNRR din Afumați la ICIM), trece la program de 11 ore/zi.

Urmarea a accidentului de la Fukushima, în perioada martie - aprilie 2011, RNSRM a monitorizat traversarea României de către mase de aer care, în concentranții extrem de mici, au conținut radionuclizii artificiali I-131 şi Cs-137 [23]. În acestă perioadă au fost analizate gama spectrometric un volum extrem de mare de probe, determinările fiind făcute pentru probele prelevate la nivel de zi și ulterior la nivel de săptămână, pentru fiecare SSRM în parte. Datele au fost comunicate atât factorilor de decizie naționali, cât și publicului [24].

În septembrie 2011 LNRR a devenit laborator acreditat RENAR, confirmare a modului de asigurare a calității datelor.

Începând cu anul 2012, Sistemul de Management al Calității din cadrul Direcției Laboratoare Naționale de Referință, din care face parte și LNRR, a fost implementat în mod unitar la nivel național, în toate laboratoarele din cadrul APM. Tot în anul 2012, s-a derulat un program de asistență tehnică, cu privire la monitorizarea zonelor cu fondul natural modificat antropic, care a implicat și o instruire a personalului din cadrul RNSRM (Figura 3).

 

Figura 3 – Instruire Moneasa, 2012

 

Se mențin instruirile anuale efectuate de LNRR pentru personalul nou angajat în cadrul RNSRM.

În perioada 2011 - 2015 a fost dezvoltat Sistemul Integrat de Mediu, menit să faciliteze verificarea, validarea și raportarea datelor provenite din RNSRM, date care în prezent sunt postate permanent pe web-site-ul ANPM [24] (Figura 4). Datele sunt automat raportate către EURDEP și sunt incluse în rețeaua globală AIEA, IRMIS (International Radiation Monitoring Information System).

În ziua de 04.10.2017, prin intermediul analizelor beta globale efectuate de RNSRM la 5 zile asupra probelor de aerosoli atmosferici prelevați în data de 29.08.2017, s-a pus în evidență prezența unui radionuclid articifial în probe de aerosoli atmosferici. Prin analizele gama spectrometrice efectuate în regim de urgență de LNRR și SSRM asupra probelor de depuneri atmosferice și aerosoli prelevate de RNSRM, s-a detectat prezența radionuclidului artificial Ru-106, exclusiv în probele de aerosoli prelevate în perioada 29.09-03.10.2017. Datorită frecvenței mari de prelevare a aerosolilor atmosferici stabilit prin Programul Standard, s-a putut determina, alături de concentrația Ru-106 (care a variat între zeci și sute de mBq/mc) și intervalul de timp în care norul radioactiv a traversat țara.

 

Figura 4 – Raportarea datelor în timp real de către stațiile automate de monitorizare a debitului dozei gama, pe web-site-ul ANPM

 

3.Transparența - rapoarte

În prezent datele provenite din RNSRM sunt publicate pe web-site-ul ANPM și APM teritoriale cu diferite frecvențe, în funcție de tipul de analiză efectuat pentru a monitoriza radioactivitatea mediului: orar (debitul dozei gama în aer), zilnic (analize beta globale pentru aerosoli atmosferici, depuneri atmosferice și apă de suprafață) și anual (prin Raportul de starea mediului, analizele gama și beta spectrometrice efectuate pe toți factorii de mediu) [23], [24].

4. Planuri/perspective de viitor

Două direcții majore de lucru în LNRR/RNSRM sunt:

  • modernizarea și dezvoltarea structurii tehnice actuale a RNSRM, corelată cu instruirea personalului din cadrul LNRR și RNSRM.
  • îmbunătățirea gradului de înțelegere a publicului cu privire la radioactivitatea mediului, prin dezvoltarea modului de diseminare a datelor.

 

BIBLIOGRAFIE

[1] ***Un secol de la înfiinţarea Serviciului Meteorologic al României, I.M.H., Bucureşti, 1984, p.120;

[2] O. Suschny – „The Measurement of Atmospheric Radioactivity”, Technical Note No.94, WMO-IAEA, No.231, T.F.124, 1969;

[3] Gh. Diaconescu, S. Butoi, S. Tumanov –"Evoluția radioactivității mediului ambiant din țara noastră în perioada 1963-1965”, Culegere de lucrări ale IMH, București, 1966;

[4] Gh. Diaconescu, S. Butoi, S. Tumanov – "Variația radioactivității în ultimii ani și rolul mișcării turbulento-pulsatorii", Culegere de lucrări ale IMH, București, 1966;

[5] Gh. Diaconescu, S. Butoi, S. Tumanov – "Rolul stratificării atmosferice în distribuția depunerilor radioactive”, Culegere de lucrări ale IMH, 1967;

[6] O. Sima – “Radioactivitatea naturală a aerosolilor”, Culegere de lucrări IMH, Partea I, 1978, pg.361-381;

[7] O. Sima, C. Dovlete – “Elaborarea unor programe de supraveghere a radioactivității aerului în vecinătatea unei centrale nuclearo-electrice”, lucrare prezentată la Conferința “Contribuții la dezvoltarea energeticii românești”, București, 1980;

[8] S. Butoi, C. Dovlete, O. Sima, M. Alexandrescu – "Detectarea unor produși de fisiune în atmosferă în anul 1977"- prezentat la Conferința privind problemele poluării, București, 1977;

[9] V. Cuculeanu, C. Dovlete, S. Sonoc, M. Alexandrescu - "Study on the Radioactivity of the Fallout During 1980-1981", Rev. Roum. Phys., 28,2 (1983), pg. 167-174;

[10] I. Osvath – Intercompararea conținutului radionuclidic în proba de sediment marin SD-A-1, Congres CIESM, Perpignan, 1990;

[11] O. Sima, D. Arnold, C. Dovlete, «GESPECOR – a versatile tool in gamma-ray spectrometry», J. Radioanal. Nucl. Chem. 248, 2001, pg 359-364;

[12] S. Sonoc, C.Dovlete – “Hot particle from nuclear atmospheric test of October 1980”, St. Cerc. Fiz. Tom 35, nr.8, 1983, pg.744-747;

[13] C. Dovlete – “Hot particles identified in deposition samples in Romania during 1988 - 1990”, International Symposium on Post-Chernobyl Environmental Radioactivity Studies in East European Countries, pg. 49-51, Kazimiercz, 1990;

[14] C. Dovlete, S. Sonoc – “Analiza testului nuclear atmosferic din martie 1978 cu ajutorul metodei randamentelor de fisiune”, prezentată la Simpozionul dedicat poluării mediului înconjurător, Academia RSR, octombrie 1978;

[15] C. Dovlete, I. Osvath, S. Sonoc, (2018) – “Pre and Post-Chernobyl Environmental Radioactivity in Romania: a Review”, In: Finkl C, Makowski C, (eds) Diversity in Coastal Marine Sciences, Coastal Research Library, vol. 23, 2018, Springer, Cham, pg. 203-220;

[16] I. Osvath, C. Dovlete – Post Chernobyl fallout in Romania, Proc. of Eighth International Congress of the IRPA, Montreal, May 1992, Vol 2, pg.1545-1548;

[17] C. Dovlete, I. Osvath – “A Compartmental Model for Post-Chernobyl Resuspension”, Umweltradioaktivitat Radiookologie Strahlenwirkungen, vol 2, pg.763-769, FS-93-67-T, ISSN 1013-4506, 1993;

[18] C. Dovlete – “Determination of the gamma emitting daughters of the atmospheric 222Rn and 220Rn”, St. Cerc. Fiz. 01/1983, vol. 35, pg.333-338;

[19] M. De Cort, G.Graziani, F. Raes, D. Stanners, G. Grippa, I. Ricapito  - Radioactivity measurements in Europe after the Chernobyl accident. EUR 12800 EN, 1990;

[20] Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, “Raport de supraveghere a radioactivităţii mediul 1998”, ISSN 1454-7066, CNCAN, Bucureşti, 1999;

[21] Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, “Raport de supraveghere a radioactivităţii mediul 1999”, ISSN 1454-7066, CNCAN, Bucureşti, 2000;

[22] Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, “Raport de supraveghere a radioactivităţii mediul 2000”, ISSN 1454-7066, CNCAN, Bucureşti, 2001;

[23]http://www.anpm.ro/anpm_resources/migrated_content/uploads/82095_starea_mediului_2011.pdf, pg. 256-261;

[24] http://www.anpm.ro/radioactivitatea-mediului;


Legislație

Ordinul 1978/2010 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Rețelei Naționale de Supraveghere a Radioactivității Mediului