Directiva nr.2009/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 privind etapa a II-a de recuperare a vaporilor de benzină în timpul alimentării autovehiculelor la stațiile de benzină

ORDIN Nr. 1095 din 2iulie 2007 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea indicilor de calitate a aerului în vederea facilitării informării publicului


DIRECTIVA 2004/107/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN Ș I A CONSILIULUI din 15 decembrie 2004 privind arsenicul, cadmiul, mercurul, nichelul și hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător

DIRECTIVA 2002/3/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 12 februarie 2002 privind ozonul din aerul înconjurător

DIRECTIVA 1999/30/CE A CONSILIULUI din 22 aprilie 1999 privind valorile-limită pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxizii de azot, pulberile în suspensie și plumbul din aerul înconjurător

DIRECTIVA 96/62/CE A CONSILIULUI din 27 septembrie 1996 privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător

Directiva nr.94/63/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind controlul emisiilor de compuși organici volatili (COV) rezultați din depozitarea carburanților și din distribuția acestora de la terminale la stațiile de distribuție a carburanților

Ordin nr. 1052 din 03 iulie 2014 privind aprobarea Metodologiei de atribuire a administrării şi a custodiei ariilor naturale protejate

ORDIN nr. 119 din 4 februarie 2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei

Ordinul 1978/19.11.2010 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Rețelei Naționale de Supraveghere a Radioactivității Mediului

Decizia Comisiei de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deșeurile și a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deșeuri periculoase în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deșeurile periculoase

H.G. 856 din 16 august 2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase

Directiva 2008/98/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive

OUG 92/2021 privind regimul deseurilor

Legea nr. 104 din 2011 privind calitatea aerului inconjuratorLegea nr. 104 din 2011 privind calitatea aerului inconjurator

ORDIN nr. 1108/2007 privind aprobarea Nomenclatorului lucrărilor şi serviciilor care se prestează de către autorităţile publice pentru protecţia mediului în regim de tarifare şi cuantumul tarif

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE A COMISIEI din 12 decembrie 2012 de instituire a tipului, formatului și periodicității informațiilor care sunt furnizate de către statele membre în scopul raportării cu privire la punerea în aplicare a Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind emisiile industriale (2012/795/UE)

Ord. MMAP nr. 1446/24.07.2020 privind aprobarea instrucțiunilor pentru măsurarea și raportarea emisiilor de poluanți în aer de la instalațiile de ardere

Legea Nr. 211 din 15 noiembrie 2011 privind regimul deşeurilor - republicata

          LEGE   Nr. 211/2011 din 15 noiembrie 2011    *** Republicată

privind regimul deşeurilor

 

    Text în vigoare începând cu data de 28 octombrie 2016

    REALIZATOR: COMPANIA DE INFORMATICĂ NEAMŢ

 

    Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 18 octombrie 2016.

 

    Act de bază

#B: Legea nr. 211/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 28 martie 2014

 

    Acte modificatoare

#M1: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2016

 

    Modificările şi completările efectuate prin actul modificator sunt scrise cu font italic. În faţa fiecărei modificări sau completări este indicat actul normativ care a efectuat modificarea sau completarea respectivă, în forma #M1.

 

#CIN

    NOTĂ:

    A se vedea şi:

    - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 5/2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice;

    - Legea nr. 212/2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz;

    - Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje.

 

#B

    §1. Dispoziţii generale

    ART. 1

    Prezenta lege stabileşte măsurile necesare pentru protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei, prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea şi gestionarea deşeurilor şi prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterea eficienţei folosirii acestora.

 

    §2. Domeniul de aplicare

    ART. 2

    (1) Se exclud din domeniul de aplicare al prezentei legi următoarele:

    a) efluenţii gazoşi emişi în atmosferă şi dioxidul de carbon captat şi transportat în scopul stocării geologice şi stocat geologic potrivit prevederilor Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon şi de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum şi a directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE şi a Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, cu modificările ulterioare, sau excluşi din domeniul de aplicare al respectivei directive potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din aceasta;

    b) solurile (in situ), inclusiv solurile contaminate neexcavate şi clădiri legate permanent de sol;

    c) solurile necontaminate şi alte materiale geologice naturale excavate în timpul activităţilor de construcţie, în cazul în care este cert că respectivul material va fi utilizat pentru construcţii în starea sa naturală şi pe locul de unde a fost excavat;

    d) deşeurile radioactive;

    e) explozibilii declasaţi;

    f) materiile fecale, în cazul în care acestea nu intră sub incidenţa alin. (2) lit. b), paiele şi alte resturi vegetale nepericuloase provenite din agricultură sau silvicultură şi care sunt folosite în agricultură ori silvicultură sau pentru producerea de energie din biomasă prin procese ori metode care nu dăunează mediului şi nu pun în pericol sănătatea populaţiei.

    (2) Se exclud din domeniul de aplicare al prezentei legi, în măsura în care sunt reglementate prin alte acte normative, următoarele:

    a) apele uzate;

    b) subprodusele de origine animală, inclusiv produse transformate care intră sub incidenţa Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman, cu modificările ulterioare, cu excepţia produselor care urmează să fie incinerate, depozitate sau utilizate într-o instalaţie de producere a biogazului ori a compostului;

    c) carcasele de la animalele care au decedat în orice alt mod decât prin sacrificare, inclusiv animale care au fost sacrificate pentru eradicarea unei epizootii şi care sunt eliminate potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002, cu modificările ulterioare;

    d) deşeurile rezultate în urma activităţilor de prospectare, extracţie, tratare şi stocare a resurselor minerale, precum şi a exploatării carierelor, care intră sub incidenţa Hotărârii Guvernului nr. 856/2008 privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive.

    (3) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute de alte acte normative aplicabile, sedimentele depuse în apele de suprafaţă în scopul gestionării apelor şi a căilor navigabile sau al prevenirii inundaţiilor, al atenuării efectelor inundaţiilor şi secetei ori asanării terenurilor nu se supun prevederilor prezentei legi, în cazul în care se face dovada că respectivele sedimente sunt nepericuloase.

    (4) Actele normative care transpun directive individuale pot stabili pentru gestionarea anumitor categorii de deşeuri reguli speciale pentru cazuri individuale sau reguli care vin în completarea dispoziţiilor prezentei legi.

 

    §3. Definiţii

    ART. 3

    Semnificaţia termenilor specifici utilizaţi în prezenta lege este prevăzută în anexa nr. 1.

 

    §4. Ierarhia deşeurilor

#M1

    ART. 4

    (1) Următoarea ierarhie se aplică ca ordine de prioritate în cadrul legislaţiei şi politicii de prevenire a generării şi de gestionare a deşeurilor:

#B

    a) prevenirea;

    b) pregătirea pentru reutilizare;

    c) reciclarea;

    d) alte operaţiuni de valorificare, de exemplu valorificarea energetică;

    e) eliminarea.

    (2) Aplicarea ierarhiei deşeurilor menţionată la alin. (1) are ca scop încurajarea acţiunii în materie de prevenire a generării şi gestionării eficiente şi eficace a deşeurilor, astfel încât să se reducă efectele negative ale acestora asupra mediului.

    (3) În acest sens, pentru anumite fluxuri de deşeuri specifice, aplicarea ierarhiei deşeurilor poate suferi modificări în baza evaluării de tip analiza ciclului de viaţă privind efectele globale ale generării şi gestionării acestor deşeuri.

    (4) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului asigură un proces transparent de elaborare a actelor normative şi a politicii în domeniul gestionării deşeurilor, cu respectarea prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată.

    (5) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului ia în considerare principiile generale ale protecţiei mediului, precauţiei şi durabilităţii, fezabilităţii tehnice şi viabilităţii economice, protecţiei resurselor, precum şi impactul global asupra mediului, sănătăţii populaţiei, economiei şi societăţii, potrivit prevederilor art. 1 şi 20.

 

    §5. Subproduse

    ART. 5

    Este considerat subprodus, şi nu deşeu potrivit definiţiei de la pct. 9 din anexa nr. 1, o substanţă sau un obiect care rezultă în urma unui proces de producţie al cărui obiectiv principal nu este producerea acestuia şi care îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii:

    a) utilizarea ulterioară a substanţei sau a obiectului este certă;

    b) substanţa sau obiectul poate fi utilizat direct, fără a fi supus unei alte prelucrări suplimentare celei prevăzute de practica industrială obişnuită;

    c) substanţa sau obiectul este produs ca parte integrantă a unui proces de producţie;

    d) utilizarea ulterioară este legală, în sensul că substanţa sau obiectul îndeplineşte toate cerinţele relevante referitoare la produs, la protecţia mediului şi protecţia sănătăţii pentru utilizarea specifică şi nu va produce efecte globale nocive asupra mediului sau a sănătăţii populaţiei.

 

    §6. Încetarea statutului de deşeu

#M1

    ART. 6

    (1) Anumite categorii de deşeuri încetează să mai fie considerate deşeuri, în sensul pct. 9 al anexei nr. 1, în cazul în care au trecut printr-o operaţiune prevăzută în anexa nr. 3 şi dacă îndeplinesc criteriile specifice stabilite la nivelul Uniunii Europene, potrivit următoarelor condiţii:

    a) substanţa sau obiectul sunt utilizate în mod curent pentru îndeplinirea unor scopuri specifice;

    b) există o piaţă sau cerere pentru substanţa sau obiectul în cauză;

    c) substanţa sau obiectul îndeplineşte cerinţele tehnice pentru îndeplinirea scopurilor specifice şi respectă legislaţia şi normele aplicabile produselor;

    d) utilizarea substanţei sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau a sănătăţii populaţiei.

    (2) Criteriile prevăzute la alin. (1) includ şi valorile-limită pentru poluanţi, dacă este necesar, şi iau în considerare orice eventuale efecte negative asupra mediului ale substanţei sau ale produsului în cauză.

    (3) Criteriile specifice prevăzute la alin. (1) pentru încetarea statutului de deşeu trebuie luate în considerare, cel puţin în cazul agregatelor, hârtiei, sticlei, metalelor, anvelopelor şi al textilelor.

    (4) Deşeurile care încetează să mai fie considerate deşeuri, potrivit prevederilor alin. (1), încetează să mai fie considerate deşeuri în scopul atingerii obiectivelor de valorificare şi reciclare prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 212/2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 5/2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când sunt îndeplinite cerinţele privind reciclarea sau valorificarea.

    (5) În lipsa criteriilor stabilite la nivelul Uniunii Europene prevăzute la alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului poate decide, prin ordin de ministru, pe baza unor studii de evaluare a impactului social/economic şi a efectelor asupra mediului realizate conform prevederilor legale în vigoare, cu respectarea prevederilor alin. (1) - (4) pentru fiecare caz în parte, dacă un anumit deşeu încetează să fie considerat ca atare.

    (6) Deciziile prevăzute la alin. (5) sunt notificate statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările şi completările ulterioare.

 

#B

    §7. Lista deşeurilor

#M1

    ART. 7

    (1) Clasificarea şi codificarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, se realizează potrivit:

    a) Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive, cu modificările şi completările ulterioare;

    b) Deciziei Comisiei 2000/532/CE din 3 mai 2000 de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul art. 1 lit. (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deşeurile şi a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deşeuri periculoase în temeiul art. 1 alin. (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deşeurile periculoase cu modificările ulterioare;

    c) Deciziei Comisiei 2014/955/UE din 18 decembrie 2014 de modificare a Deciziei 2000/532/CE de stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului.

#B

    (2) Lista deşeurilor este obligatorie pentru a determina dacă un deşeu trebuie considerat deşeu periculos.

    (3) Includerea unui obiect sau a unei substanţe pe listă nu înseamnă că respectivul obiect ori respectiva substanţă se consideră ca fiind deşeu în orice împrejurare.

    (4) O substanţă sau un obiect este considerat deşeu numai în cazul în care corespunde definiţiei prevăzute la pct. 9 din anexa nr. 1.

    ART. 8

    (1) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi să încadreze fiecare tip de deşeu generat din propria activitate în lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1).

    (2) În cazul unui tip de deşeu care se încadrează potrivit listei deşeurilor prevăzute la art. 7 alin. (1) sub două coduri diferite în funcţie de posibila prezenţă a unor caracteristici periculoase - codurile marcate cu asterisc, încadrarea ca deşeu nepericulos se realizează de către producătorii şi deţinătorii de astfel de deşeuri numai în baza unei analize a originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante.

    (3) Laboratorul de referinţă din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, denumită în continuare ANPM, analizează cazurile de incertitudine referitoare la caracterizarea şi încadrarea deşeurilor.

    (4) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi să efectueze şi să deţină o caracterizare a deşeurilor periculoase generate din propria activitate şi a deşeurilor care pot fi considerate periculoase din cauza originii sau compoziţiei, în scopul determinării posibilităţilor de amestecare, a metodelor de tratare şi eliminare a acestora.

    (5) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri autorităţi publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională sunt obligaţi să încadreze în codurile prevăzute în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu completările ulterioare, fiecare tip de deşeu generat de propria activitate, pe baza reglementărilor specifice pentru gestionarea deşeurilor.

    ART. 9

    (1) Pe baza originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante puse la dispoziţie de producătorii şi deţinătorii de deşeuri prevăzuţi la art. 8 alin. (4) şi (5), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului consideră că un deşeu este periculos chiar dacă acesta nu figurează ca atare pe lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1), dacă acesta prezintă una sau mai multe dintre proprietăţile prevăzute în anexa nr. 4*).

    (2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică Comisiei Europene, cu celeritate, deşeurile considerate ca fiind periculoase şi care nu figurează ca atare pe lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1) şi le consemnează în raportul prevăzut la art. 48 alin. (3), furnizând Comisiei Europene toate informaţiile relevante.

#CIN

    *) Conform art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2016 (#M1), orice trimitere la anexa nr. 4 se consideră făcută la prevederile Regulamentului (UE) nr. 1.357/2014 al Comisiei din 18 decembrie 2014 de înlocuire a anexei III la Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive.

 

#B

    ART. 10

    (1) În cazul în care autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului deţine dovezi care arată că un deşeu care figurează pe lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1) ca fiind periculos nu prezintă niciuna dintre proprietăţile prevăzute în anexa nr. 4*) poate considera acest deşeu ca fiind nepericulos.

    (2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică Comisiei Europene, cu celeritate, cazurile prevăzute la alin. (1), furnizând toate informaţiile relevante în vederea revizuirii listei deşeurilor.

#CIN

    *) Conform art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2016 (#M1), orice trimitere la anexa nr. 4 se consideră făcută la prevederile Regulamentului (UE) nr. 1.357/2014 al Comisiei din 18 decembrie 2014 de înlocuire a anexei III la Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive.

 

#B

    ART. 11

    Reclasificarea deşeurilor periculoase ca deşeuri nepericuloase nu se poate realiza prin diluarea sau amestecarea acestora în scopul de a diminua concentraţiile iniţiale de substanţe periculoase până la un nivel mai mic decât nivelul prevăzut pentru ca un deşeu să fie definit ca fiind periculos.

 

    §8. Răspunderea extinsă a producătorului

    ART. 12

    (1) În vederea prevenirii, reutilizării, reciclării şi a altor tipuri de valorificare a deşeurilor, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului promovează sau, după caz, propune măsuri cu caracter legislativ ori nelegislativ prin care producătorul produsului, persoana fizică autorizată sau persoana juridică ce, cu titlu profesional, proiectează, produce, prelucrează, tratează, vinde ori importă produse este supus unui regim de răspundere extinsă a producătorului.

    (2) Măsurile prevăzute la alin. (1) includ, fără a se limita la acestea, următoarele:

#M1

    a) încurajarea proiectării de produse care să aibă un efect redus asupra mediului şi care să genereze o cantitate scăzută de deşeuri în timpul producerii şi al utilizării ulterioare şi asigurarea valorificării şi eliminării produselor care au devenit deşeuri în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) - (3) şi ale art. 20;

    b) încurajarea producţiei dezvoltării şi comercializării de produse cu utilizări multiple, durabile din punct de vedere tehnic şi care, după ce devin deşeuri, pot fi valorificate şi eliminate corespunzător, în condiţii de siguranţă pentru mediul înconjurător şi sănătatea populaţiei;

#B

    c) acceptarea produselor returnate şi a deşeurilor rezultate după ce produsele nu mai sunt folosite şi asigurarea gestionării ulterioare a acestora fără a crea prejudicii asupra mediului sau sănătăţii populaţiei, precum şi asumarea răspunderii financiare;

    d) punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor disponibile cu privire la caracterul reutilizabil şi reciclabil al produselor.

    (3) În vederea aplicării răspunderii extinse a producătorului se iau în considerare fezabilitatea tehnică şi viabilitatea economică, efectele globale asupra mediului şi sănătăţii populaţiei, precum şi impactul social, cu respectarea necesităţii de a asigura buna funcţionare a pieţei interne.

    (4) Răspunderea extinsă a producătorilor se aplică fără a aduce atingere responsabilităţilor prevăzute la art. 22 alin. (1) şi art. 23 şi legislaţiei specifice privind fluxurile de deşeuri şi a celei privind produsele.

 

    §9. Valorificarea deşeurilor

    ART. 13

    Producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia valorificării acestora, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1) - (3) şi art. 20.

#M1

    ART. 14

    (1) Pentru respectarea prevederilor art. 13 şi în vederea facilitării şi îmbunătăţirii valorificării, deşeurile sunt colectate separat, în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, economic şi al protecţiei mediului şi nu se amestecă cu alte deşeuri sau materiale cu proprietăţi diferite.

    (2) Operatorii economici care colectează şi/sau transportă deşeuri au obligaţia de a asigura colectarea separată a acestora şi de a nu le amesteca în timpul transportului.

#B

    ART. 15

    (1) Unităţile şi întreprinderile care valorifică deşeurile au următoarele obligaţii:

    a) să deţină spaţii special amenajate pentru stocarea deşeurilor în condiţii care să garanteze reducerea riscului pentru sănătatea umană şi deteriorării calităţii mediului;

    b) să evite formarea de stocuri de deşeuri care urmează să fie valorificate, precum şi de produse rezultate în urma valorificării care ar putea genera fenomene de poluare a mediului sau care să prezinte riscuri asupra sănătăţii populaţiei;

    c) să adopte cele mai bune tehnici disponibile în domeniul valorificării deşeurilor, în momentul achiziţiei.

    (2) Operatorii economici care desfăşoară operaţiuni de valorificare a deşeurilor, prevăzute în anexa nr. 3, se înscriu la Ministerul Economiei.

    (3) Procedura de înscriere pentru operatorii economici prevăzuţi la alin. (2) se stabileşte prin ordin al ministrului economiei, cu avizul ministrului mediului şi schimbărilor climatice, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

 

    §10. Reutilizarea şi reciclarea

    ART. 16

    (1) Autorităţile administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului adoptă sau, după caz, propun măsuri adecvate pentru promovarea reutilizării produselor şi activităţilor de pregătire a acestora pentru reutilizare în special prin:

    a) stimularea realizării unor reţele pentru repararea şi reutilizarea produselor;

    b) utilizarea instrumentelor economice;

    c) introducerea unor criterii referitoare la achiziţiile publice;

    d) stabilirea de obiective cantitative sau alte măsuri.

    (2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului promovează reciclarea de înaltă calitate prin aplicarea colectării separate a deşeurilor, în măsura în care este fezabilă din punct de vedere tehnic, economic şi de mediu şi se conformează cu standardele de calitate în sectorul de reciclare respectiv, prin acte normative care se supun aprobării Guvernului.

    ART. 17

    (1) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia ca începând cu anul 2012 să asigure colectarea separată pentru cel puţin următoarele tipuri de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă.

#M1

    (1^1) În vederea stimulării colectării separate a deşeurilor de la populaţie, autorităţile publice locale aplică ca instrument economic "plăteşte pentru cât arunci", acolo unde este posibil din punct de vedere tehnic, economic şi al protecţiei mediului.

    (1^2) Aplicarea instrumentului economic prevăzut la alin. (1^1) se realizează, după caz, în baza următoarelor criterii:

    a) cantitatea de deşeuri generată;

    b) tipuri de deşeuri generate;

    c) volumul recipientului;

    d) frecvenţa de preluare a deşeurilor.

    (2) Producătorii de deşeuri şi autorităţile administraţiei publice locale sunt obligaţi să atingă, până la 31 decembrie 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare şi reciclare a deşeurilor cel puţin pentru deşeurile de hârtie, metal, plastic şi sticlă provenind din deşeurile menajere sau, după caz, din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de deşeuri sunt similare deşeurilor care provin din gospodării, de minimum 50% din masa totală.

    (3) Titularii pe numele cărora au fost emise autorizaţii de construcţie şi/sau desfiinţări au obligaţia să gestioneze deşeurile din construcţii şi desfiinţări astfel încât să atingă progresiv, până la 31 decembrie 2020, potrivit anexei nr. 6, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de umplere, rambleiere care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa cantităţilor de deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi desfiinţări, cu excepţia materialelor geologice naturale definite la categoria 17 05 04 din anexa la Decizia Comisiei 2014/955/UE.

#B

    ART. 18

    (1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului consemnează stadiul îndeplinirii obiectivelor prevăzute la art. 17 alin. (2) în raportul prevăzut la art. 48 alin. (3).

    (2) În cazul neîndeplinirii obiectivelor, în raport se includ motivele eşecului respectiv şi măsurile pe care toţi factorii implicaţi intenţionează să le ia în vederea îndeplinirii obiectivelor respective.

 

    §11. Eliminarea

    ART. 19

    (1) Producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia să supună deşeurile care nu au fost valorificate unei operaţiuni de eliminare în condiţii de siguranţă, care îndeplineşte cerinţele art. 20.

    (2) Operatorii economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei mediului pentru activitatea de eliminare a deşeurilor au următoarele obligaţii:

    a) să asigure eliminarea în totalitate a deşeurilor care le sunt încredinţate;

    b) să folosească cele mai bune tehnici disponibile şi care nu implică costuri excesive pentru eliminarea deşeurilor;

    c) să amplaseze şi să amenajeze instalaţia de eliminare a deşeurilor într-un spaţiu şi în condiţii stabilite de autorităţile teritoriale pentru protecţia mediului competente;

    d) să introducă în instalaţia de eliminare numai deşeurile menţionate în autorizaţia emisă de autorităţile competente şi să respecte tehnologia de eliminare aprobată de acestea.

    (3) Abandonarea deşeurilor este interzisă.

    (4) Eliminarea deşeurilor în afara spaţiilor autorizate în acest scop este interzisă.

 

    §12. Protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului

    ART. 20

    Gestionarea deşeurilor trebuie să se realizeze fără a pune în pericol sănătatea umană şi fără a dăuna mediului, în special:

    a) fără a genera riscuri pentru aer, apă, sol, faună sau floră;

    b) fără a crea disconfort din cauza zgomotului sau a mirosurilor;

    c) fără a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special.

 

    §13. Costurile

    ART. 21

    (1) În conformitate cu principiul "poluatorul plăteşte", costurile operaţiunilor de gestionare a deşeurilor se suportă de către producătorul de deşeuri sau, după caz, de deţinătorul actual ori anterior al deşeurilor.

    (2) La propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, prin actul normativ care reglementează categoria de deşeuri se stabilesc cazurile în care costurile gestionării deşeurilor urmează să fie suportate în întregime sau parţial de către producătorul produsului din care derivă deşeul respectiv şi eventuala participare a distribuitorilor unui asemenea produs la aceste costuri.

    (3) În cazul deşeurilor abandonate şi în cazul în care producătorul/deţinătorul de deşeuri este necunoscut, cheltuielile legate de curăţarea şi refacerea mediului, precum şi cele de transport, valorificare, recuperare/reciclare, eliminare sunt suportate de către autoritatea administraţiei publice locale.

    (4) După identificarea producătorului/deţinătorului de deşeuri, acesta este obligat să suporte atât cheltuielile prevăzute la alin. (3), efectuate de autoritatea administraţiei publice locale, cât şi pe cele legate de acţiunile întreprinse pentru identificare.

 

    §14. Responsabilitatea pentru gestionarea deşeurilor

    ART. 22

    (1) Producătorul de deşeuri sau, după caz, orice deţinător de deşeuri are obligaţia de a efectua operaţiunile de tratare în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) - (3) şi art. 20 sau de a transfera aceste operaţiuni unui operator economic autorizat care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sau unui operator public ori privat de colectare a deşeurilor în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) - (3) şi art. 20.

#M1

    (2) Operatorii economici care efectuează operaţii de colectare şi transport de deşeuri au obligaţia să livreze şi să transporte deşeurile numai la instalaţii autorizate pentru efectuarea operaţiunilor de tratare, cu respectarea prevederilor art. 20.

#B

    (3) Deţinătorii/Producătorii de deşeuri persoane juridice, comercianţii, precum şi operatorii economici prevăzuţi la alin. (2) au obligaţia să desemneze o persoană din rândul angajaţilor proprii care să urmărească şi să asigure îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezenta lege sau să delege această obligaţie unei terţe persoane.

    (4) Persoanele desemnate, prevăzute la alin. (3), trebuie să fie instruite în domeniul gestiunii deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, ca urmare a absolvirii unor cursuri de specialitate.

    ART. 23

    (1) Producătorul sau deţinătorul care transferă deşeuri către una dintre persoanele fizice ori juridice prevăzute la art. 22 alin. (1) în vederea efectuării unor operaţiuni de tratare preliminară operaţiunilor de valorificare sau de eliminare completă nu este scutit de responsabilitatea pentru realizarea operaţiunilor de valorificare ori de eliminare completă.

    (2) La propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, prin actul normativ care reglementează categoria de deşeuri se stabilesc condiţiile cu privire la responsabilitatea gestionării deşeurilor şi cazurile în care producătorului iniţial de deşeuri îi revine responsabilitatea pentru întregul lanţ al procesului de tratare sau cazurile în care responsabilitatea producătorului şi a deţinătorului de deşeuri se poate împărţi ori delega între factorii implicaţi în lanţul procesului de tratare.

    (3) La propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, prin actul normativ care reglementează categoria de deşeuri, în conformitate cu prevederile art. 12, se stabileşte dacă organizarea activităţilor de gestionare a deşeurilor revine parţial sau în totalitate producătorului produsului din care derivă deşeul respectiv şi măsura în care distribuitorul produsului respectiv participă la această responsabilitate.

    (4) Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică în măsura în care studiile de evaluare efectuate la solicitarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului stabilesc oportunitatea împărţirii responsabilităţii privind gestionarea deşeurilor.

    (5) În cazul în care împărţirea responsabilităţii privind tratarea deşeurilor implică transportul deşeurilor peste frontiera României, acesta se poate realiza numai cu respectarea prevederilor comunitare referitoare la transferurile de deşeuri.

    (6) La controlul şi supravegherea transporturilor deşeurilor peste frontiera României se iau în considerare perioadele de tranziţie prevăzute în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, precum şi cele prevăzute prin Hotărârea Guvernului nr. 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006 privind transferul de deşeuri, cu modificările şi completările ulterioare.

 

    §15. Principiile autonomiei şi proximităţii

    ART. 24

    (1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului colaborează cu celelalte autorităţi publice cu atribuţii în domeniul gestionării deşeurilor şi cu autorităţile competente din alte state membre pentru crearea unei reţele integrate adecvate de unităţi de eliminare a deşeurilor şi de instalaţii de valorificare a deşeurilor municipale mixte colectate din gospodăriile populaţiei, inclusiv în cazul în care această colectare vizează şi astfel de deşeuri provenite de la alţi producători, ţinând seama de cele mai bune tehnici disponibile, care nu implică costuri excesive, cu respectarea cerinţelor prevăzute în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană.

    (2) Reţeaua este concepută astfel încât să permită Uniunii Europene să asigure prin mijloace proprii eliminarea deşeurilor, precum şi valorificarea deşeurilor menţionate la alin. (1), şi pentru a permite României să acţioneze individual în acest scop, ţinând cont de condiţiile geografice sau de necesitatea de instalaţii specializate pentru anumite tipuri de deşeuri.

    (3) Reţeaua prevăzută la alin. (1) şi (2) trebuie să permită eliminarea şi valorificarea deşeurilor în cele mai apropiate instalaţii adecvate, prin cele mai potrivite metode şi tehnici, pentru a asigura un înalt nivel de protecţie pentru mediu şi pentru sănătatea publică.

    (4) Prin derogare de la prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri, cu modificările ulterioare, România poate limita, în vederea protejării reţelei naţionale, intrările transporturilor de deşeuri destinate incineratoarelor clasificate ca instalaţii de valorificare, în cazul în care autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului a stabilit că asemenea transporturi ar duce la necesitatea eliminării deşeurilor naţionale sau ar presupune tratarea respectivelor deşeuri într-un mod care nu este consecvent cu planul naţional de gestionare a deşeurilor.

    (5) În cazul în care autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului aplică prevederile alin. (4), aceasta notifică decizia Comisiei Europene.

    (6) Aplicarea principiilor autonomiei şi proximităţii nu semnifică obligaţia de a deţine la nivel naţional toate tipurile de instalaţii pentru valorificarea şi eliminarea deşeurilor.

#M1

    ART. 25

    La elaborarea documentelor strategice locale şi la aprobarea investiţiilor în domeniul gestionării deşeurilor, autorităţile publice locale iau în considerare principiul autonomiei şi proximităţii, fără a încălca prevederile planului naţional de gestionare a deşeurilor şi strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor.

 

#B

    §16. Controlul deşeurilor periculoase

#M1

    ART. 26

    (1) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase, precum şi operatorii economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei mediului să desfăşoare activităţi de colectare, transport, stocare şi tratare a deşeurilor periculoase sunt obligaţi să colecteze, să transporte şi să stocheze separat diferitele categorii de deşeuri periculoase, în funcţie de proprietăţile fizico-chimice, de compatibilităţi şi de natura substanţelor de stingere care pot fi utilizate pentru fiecare categorie de deşeuri în caz de incendiu, astfel încât să se poată asigura un grad ridicat de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei potrivit prevederilor art. 20, incluzând asigurarea trasabilităţii de la locul de generare la destinaţia finală, potrivit prevederilor art. 49.

#B

    (2) Controlul privind generarea, colectarea, operaţiunile de transport, stocarea temporară şi tratarea în cazul deşeurilor periculoase se efectuează de către instituţiile abilitate prin lege şi are în vedere, în mod deosebit, originea, destinaţia, precum şi măsurile luate de producătorul de deşeuri pentru ambalarea şi etichetarea unor astfel de deşeuri.

    (3) Transportul deşeurilor periculoase pe teritoriul României este reglementat prin hotărâre a Guvernului*).

#M1

    (4) Activităţile prevăzute la alin. (1) se urmăresc şi se supun controlului Gărzii Naţionale de Mediu.

#B

------------

    *) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.061/2008 privind transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 30 septembrie 2008.

 

    §17. Interzicerea amestecării deşeurilor periculoase

    ART. 27

    (1) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase, inclusiv comercianţii şi brokerii care pot intra fizic în posesia deşeurilor au obligaţia să nu amestece diferitele categorii de deşeuri periculoase cu alte categorii de deşeuri periculoase sau cu alte deşeuri, substanţe ori materiale.

    (2) Amestecarea include diluarea substanţelor periculoase.

    (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului pot autoriza amestecarea dacă:

    a) operaţiunea de amestecare este efectuată de un operator economic autorizat, potrivit prevederilor art. 32;

    b) sunt respectate condiţiile prevăzute la art. 20, iar efectele nocive ale gestionării deşeurilor asupra sănătăţii populaţiei şi asupra mediului nu sunt agravate;

    c) operaţiunea de amestecare se realizează în conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile;

    d) caracterizarea deşeurilor prevăzută la art. 8 alin. (4) permite acest proces.

    (4) În situaţiile în care deşeurile periculoase sunt deja amestecate cu alte deşeuri, substanţe sau materiale, fără a fi cazul celor prevăzute la alin. (3), separarea trebuie să fie efectuată numai dacă este fezabilă din punct de vedere tehnic şi economic şi dacă este necesară pentru respectarea prevederilor art. 20.

 

    §18. Etichetarea deşeurilor periculoase

#M1

    ART. 28

    (1) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri sunt obligaţi să se asigure că pe durata efectuării operaţiunilor de colectare, transport şi stocare a deşeurilor periculoase, acestea sunt ambalate şi etichetate potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE, precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006.

#B

    (2) Transferul deşeurilor periculoase pe teritoriul naţional trebuie să fie însoţit de documentul de identificare prevăzut în anexa IB la Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

 

    §19. Deşeurile periculoase rezultate din gospodării

    ART. 29

    (1) Prevederile art. 26 - 28 şi 49 nu se aplică deşeurilor municipale amestecate, provenite din gospodăriile populaţiei.

    (2) Prevederile art. 28 şi 49 nu se aplică fracţiunilor separate de deşeuri periculoase provenind din gospodăriile populaţiei până când acestea nu sunt acceptate pentru colectare, eliminare sau valorificare de către o unitate ori întreprindere care a obţinut o autorizaţie sau a fost înregistrată potrivit prevederilor art. 32 sau 36.

 

    §20. Uleiurile uzate

    ART. 30

    (1) Fără a aduce atingere obligaţiilor privind gestionarea deşeurilor periculoase prevăzute la art. 27 şi 28, producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase trebuie să respecte prevederile art. 4 alin. (1) - (3) şi ale art. 20 în gestionarea uleiurilor uzate.

    (2) Activitatea de gestionare a uleiurilor uzate se reglementează prin hotărâre a Guvernului**).

    (3) Pentru a acorda prioritate regenerării uleiurilor uzate se respectă prevederile art. 11 sau 12 din Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul transferului de uleiuri uzate dinspre România către instalaţii de incinerare sau coincinerare aflate pe teritoriul altor state membre ori ţări terţe.

------------

    **) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 22 martie 2007.

 

    §21. Biodeşeurile

    ART. 31

    (1) Autorităţile administraţiei publice locale, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) - (3) şi art. 20, au următoarele responsabilităţi:

    a) să colecteze separat biodeşeurile, în vederea compostării şi fermentării acestora;

    b) să trateze biodeşeurile într-un mod care asigură un înalt nivel de protecţie a mediului;

    c) să folosească materiale sigure pentru mediu, produse din biodeşeuri;

    d) să încurajeze compostarea individuală în gospodării.

    (2) Deşeurile biodegradabile provenite din parcuri şi grădini trebuie să fie colectate separat şi transportate la staţiile de compostare sau pe platforme individuale de compostare.

    (3) În cazul în care biodeşeurile colectate separat conţin substanţe periculoase, se interzice tratarea acestora în staţii de compostare.

 

    §22. Autorizări şi înregistrări

    ART. 32

    (1) Toate unităţile sau întreprinderile care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sunt obligate să obţină o autorizaţie/autorizaţie integrată de mediu emisă de către autorităţile competente pentru protecţia mediului.

    (2) Autorizaţia/Autorizaţia integrată de mediu trebuie să conţină cel puţin următoarele:

    a) tipurile şi cantităţile de deşeuri care pot fi tratate;

    b) cerinţele tehnice şi de orice altă natură aplicabile amplasamentului în cauză pentru fiecare tip de operaţiune autorizată;

    c) măsurile de siguranţă şi de prevenire care trebuie luate;

    d) metoda care trebuie aplicată pentru fiecare tip de operaţiune;

    e) monitorizarea şi controlul operaţiunilor, după caz;

    f) măsurile de închidere şi de întreţinere ulterioară, după caz;

#M1

    g) tipurile şi cantităţile de deşeuri şi produse care rezultă din instalaţie şi codurile operaţiilor de tratare.

#B

    (3) Autorizaţia/Autorizaţia integrată de mediu se emite şi se revizuieşte în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

    ART. 33

    (1) În cazul în care autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului consideră că metoda de tratare propusă nu este acceptabilă din punctul de vedere al protecţiei mediului, în special atunci când metoda nu este conformă cu prevederile art. 20, aceasta refuză emiterea autorizaţiei/autorizaţiei integrate.

#M1

    (2) Toate autorizaţiile/autorizaţiile integrate de mediu pentru operaţiuni de incinerare sau coincinerare cu recuperare de energie a deşeurilor se emit cu condiţia ca valorificarea energetică să se realizeze cu randament energetic ridicat.

 

#B

    §23. Derogări de la obligaţia de autorizare

    ART. 34

    Autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului poate acorda, în baza normelor generale stabilite de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, unităţilor sau întreprinderilor derogări de la obligaţia prevăzută la art. 32 alin. (1) pentru următoarele operaţiuni:

    a) eliminarea propriilor deşeuri nepericuloase la locul de producţie;

    b) valorificarea deşeurilor.

 

    §24. Condiţii pentru derogări

    ART. 35

    (1) Pentru acordarea derogărilor potrivit prevederilor art. 34 autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte, pentru fiecare tip de activitate, norme generale care să prevadă:

    a) tipurile şi cantităţile de deşeuri care pot face obiectul unei derogări;

    b) metoda de tratare care trebuie aplicată.

    (2) Aceste norme se stabilesc astfel încât să se asigure că deşeurile sunt tratate potrivit prevederilor art. 20.

    (3) În cazul operaţiilor de eliminare prevăzute la art. 34 lit. a), normele trebuie să ia în considerare cele mai bune tehnici disponibile.

    (4) Pe lângă normele generale prevăzute la alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte condiţii speciale pentru derogările acordate în cazul deşeurilor periculoase, inclusiv pe tipuri de activităţi, precum şi alte eventuale cerinţe necesare pentru efectuarea diferitelor forme de valorificare şi, unde este cazul, valori-limită pentru conţinutul de substanţe periculoase al deşeurilor şi valori-limită de emisie, fără a excede însă derogările prevăzute la art. 34.

    (5) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană în legătură cu normele prevăzute la alin. (1) - (3).

 

    §25. Înregistrarea

#M1

    ART. 36

    (1) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului ţine un registru cu următoarele tipuri de operatori economici, care nu se supun autorizării:

    a) operatorii economici care transportă deşeuri nepericuloase în sistem profesional;

    b) comercianţii care nu intră fizic în posesia deşeurilor sau brokerii;

    c) operatorii economici care fac obiectul derogărilor de la cerinţele de autorizare potrivit prevederilor art. 34.

    (2) Operatorii economici prevăzuţi alin. (1) sunt obligaţi să se înscrie în registrul ţinut de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

#B

    (3) În vederea reducerii sarcinii administrative asociate procesului de înregistrare, agenţiile pentru protecţia mediului comunică ANPM informaţii relevante cu privire la persoanele fizice şi juridice prevăzute la alin. (1).

#M1

    (4) *** Abrogat

#B

    (5) Instituţiile care desfăşoară activităţi care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională nu se înregistrează în registrul prevăzut la alin. (1).

 

    §26. Planurile de gestionare a deşeurilor

#M1

    ART. 37

    (1) Pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei legi se elaborează planuri de gestionare a deşeurilor la nivel naţional, judeţean şi al municipiului Bucureşti, în conformitate cu prevederile art. 1, 4, 20 şi 24.

#B

    (2) Planul naţional de gestionare a deşeurilor, denumit în continuare PNGD, se elaborează de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi acoperă întregul teritoriu geografic al României.

    (3) Planul prevăzut la alin. (2) se aprobă prin hotărâre a Guvernului şi se notifică Comisiei Europene.

#M1

    ART. 38 *** Abrogat

#B

    ART. 39

    (1) În baza principiilor şi obiectivelor din PNGD şi a cadrului general din Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 951/2007 se elaborează/realizează/revizuiesc planurile judeţene de gestionare a deşeurilor, denumite în continuare PJGD, de către consiliul judeţean, în colaborare cu agenţia judeţeană pentru protecţia mediului, denumită în continuare APM, şi planul de gestionare a deşeurilor pentru municipiul Bucureşti, denumit în continuare PMGD, de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti în colaborare cu autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului Bucureşti.

    (2) PJGD se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, iar PMGD, prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu avizul APM sau ARPM, după caz.

    ART. 40

    (1) Realizarea studiilor, expertizelor şi proiectelor necesare pentru elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor poate fi încredinţată cu respectarea prevederilor legale privind achiziţiile publice.

    (2) Elaborarea şi avizarea planurilor de gestionare a deşeurilor se fac cu respectarea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe.

    (3) Autorităţile publice şi operatorii economici au obligaţia furnizării datelor necesare elaborării planurilor, potrivit prevederilor legale.

    ART. 41

    (1) Planurile de gestionare a deşeurilor cuprind o analiză a situaţiei actuale în domeniul gestionării tuturor categoriilor de deşeuri, precum şi măsurile care trebuie luate pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în cazul pregătirii pentru reutilizare, reciclare, valorificare şi eliminare, precum şi o evaluare a modului în care planurile vor ajuta la punerea în aplicare a obiectivelor şi dispoziţiilor prezentei legi.

    (2) Planurile prevăzute la alin. (1), luând în considerare nivelul geografic şi acoperirea zonei de planificare, trebuie să conţină cel puţin următoarele:

    a) obiectivele şi priorităţile autorităţilor administraţiei publice locale în vederea îndeplinirii obligaţiilor din domeniul gestionării deşeurilor;

    b) tipul, cantitatea şi sursa deşeurilor generate în teritoriu, deşeurile care ar putea fi expediate de pe sau pe teritoriul naţional, precum şi o evaluare a evoluţiei viitoare a fluxurilor de deşeuri;

    c) schemele existente de colectare a deşeurilor şi principalele instalaţii de eliminare şi valorificare, inclusiv orice aranjamente speciale pentru uleiurile uzate, deşeurile periculoase sau fluxurile de deşeuri abordate de legislaţia specifică;

    d) o evaluare a necesarului de noi scheme de colectare, închiderea instalaţiilor de deşeuri existente, infrastructura suplimentară pentru instalaţiile de deşeuri potrivit prevederilor art. 24 şi, dacă este cazul, investiţiile legate de acestea;

    e) informaţii suficiente cu privire la criteriile de identificare a amplasamentului şi la capacitatea viitoare de eliminare sau de operare a instalaţiilor majore de valorificare, dacă este cazul;

    f) politici generale de gestionare a deşeurilor, inclusiv tehnologii şi metode planificate de gestionare a deşeurilor sau politici privind deşeurile care ridică probleme specifice de gestionare;

    g) estimarea costurilor pentru investiţiile privind operaţiile de valorificare şi eliminare;

    h) etapele care trebuie urmărite de autorităţile responsabile pentru îndeplinirea prevederilor prezentei legi;

    i) modul de implementare a planurilor de gestionare a deşeurilor;

    j) orice alte informaţii relevante necesare pentru asigurarea îndeplinirii obiectivelor prezentei legi.

    (3) Luând în considerare nivelul geografic şi acoperirea zonei de planificare, planurile prevăzute la alin. (1) pot conţine:

    a) aspectele organizaţionale legate de gestionarea deşeurilor, inclusiv o descriere a alocării responsabilităţilor între actorii publici şi privaţi care se ocupă cu gestionarea deşeurilor;

    b) o analiză a utilităţii şi a adecvării utilizării instrumentelor economice şi de altă natură pentru rezolvarea diverselor probleme legate de deşeuri, luând în considerare necesitatea menţinerii unei bune funcţionări a pieţei interne;

    c) utilizarea unor campanii de sensibilizare şi de informare adresate publicului larg sau unor categorii speciale de consumatori;

    d) siturile contaminate istoric de eliminare a deşeurilor şi măsuri pentru reabilitarea acestora.

    (4) Planurile de gestionare a deşeurilor respectă cerinţele privind gestionarea deşeurilor stabilite prin art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 621/2005*), cu modificările şi completările ulterioare, şi prin art. 6 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare.

#CIN

    *) Hotărârea Guvernului nr. 621/2005 a fost abrogată. A se vedea Legea nr. 249/2015.

 

#B

    §27. Programe de prevenire a generării deşeurilor

    ART. 42

    (1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, potrivit prevederilor art. 1 şi 4, adoptă, până la data de 12 decembrie 2013, programe de prevenire a generării deşeurilor la nivel naţional.

    (2) Programele de prevenire a generării deşeurilor pot să facă parte din planurile de gestionare a deşeurilor prevăzute la art. 37, din alte programe de politici de mediu sau să fie elaborate ca programe distincte.

    (3) În cazul în care programele prevăzute la alin. (1) sunt integrate în planurile de gestionare a deşeurilor sau în alte programe, măsurile de prevenire a generării deşeurilor trebuie identificate clar.

    (4) Programele prevăzute la alin. (1) stabilesc obiective de prevenire a generării deşeurilor.

    (5) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului descrie măsurile de prevenire existente şi evaluează utilitatea exemplelor de măsuri prevăzute în anexa nr. 5 sau a altor măsuri corespunzătoare.

    (6) Scopul obiectivelor şi măsurilor prevăzute la alin. (4) şi (5) este eliminarea legăturii dintre creşterea economică şi impactul asupra mediului asociat cu generarea de deşeuri.

    (7) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte valorile de referinţă calitative sau cantitative specifice, adecvate pentru măsurile de prevenire a generării deşeurilor, adoptate pentru a monitoriza şi evalua progresul măsurilor, şi poate stabili şi alte obiective calitative ori cantitative şi indicatori specifici pe lângă cele prevăzute de legislaţia comunitară, pe baza unor studii de evaluare.

    ART. 43

    (1) Persoana juridică ce exercită o activitate de natură comercială sau industrială, având în vedere rezultatele unui audit de deşeuri, este obligată să întocmească şi să implementeze, începând cu anul 2012, un program de prevenire şi reducere a cantităţilor de deşeuri generate din activitatea proprie sau, după caz, de la orice produs fabricat, inclusiv măsuri care respectă un anumit design al produselor, şi să adopte măsuri de reducere a periculozităţii deşeurilor.

    (2) Programul prevăzut la alin. (1) se poate elabora şi de către o terţă persoană/asociaţie profesională.

 

    §28. Evaluarea/Monitorizarea şi revizuirea planurilor şi a programelor

#M1

    ART. 44

    (1) Planul naţional de gestionare a deşeurilor şi programul naţional de prevenire a generării deşeurilor se evaluează cel puţin o dată la 6 ani şi se revizuiesc, după caz, de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, în baza raportului de monitorizare întocmit de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, având în vedere prevederile art. 16 şi 17, acolo unde acestea sunt aplicabile.

    (2) Planul naţional de gestionare a deşeurilor şi programul naţional de prevenire a generării deşeurilor se monitorizează anual de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

    (3) Planurile judeţene de gestionare a deşeurilor, denumite în continuare PJGD, şi Planul de gestionare a deşeurilor pentru municipiul Bucureşti, denumit în continuare PMGD, respectiv programele judeţene şi al municipiului Bucureşti de prevenire a generării deşeurilor, ca parte integrantă din PJGD şi PMGD, se monitorizează anual, se evaluează de către agenţia judeţeană pentru protecţia mediului, denumită în continuare APM, o dată la 2 ani şi se revizuiesc, după caz, de către consiliul judeţean şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în baza raportului de monitorizare/evaluare întocmit de APM.

#M1

    ART. 45 *** Abrogat

 

#B

    §29. Participarea publicului

    ART. 46

    (1) Autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului care elaborează şi promovează planurile de gestionare a deşeurilor şi programele de prevenire a generării deşeurilor afişează pe site-ul propriu planurile şi programele, astfel încât părţile interesate, autorităţile relevante, precum şi publicul să aibă:

    a) posibilitatea de a participa la elaborarea lor;

    b) acces la acestea, odată elaborate.

#M1

    (2) Participarea părţilor interesate, a autorităţilor relevante şi a publicului la elaborarea planurilor şi programelor promovate se realizează potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe, cu modificările ulterioare, Hotărârii Guvernului nr. 564/2006 privind cadrul de realizare a participării publicului la elaborarea anumitor planuri şi programe în legătură cu mediul, Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată, Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare, după caz.

 

#B

    §30. Cooperarea

    ART. 47

    Autorităţile publice cooperează, dacă este cazul, cu alte state membre interesate şi cu Comisia Europeană la elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor şi a programelor de prevenire a generării deşeurilor prevăzute la art. 37 şi 42.

 

    §31. Raportări

    ART. 48

    (1) Autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului informează autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului cu privire la adoptarea sau revizuirea planurilor şi programelor elaborate la nivel local/regional prevăzute la art. 38 şi 39.

    (2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană cu privire la adoptarea sau modificarea planurilor şi programelor prevăzute la art. 37 şi 42.

    (3) La fiecare 3 ani, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană, prin prezentarea unor rapoarte sectoriale în format electronic, cu privire la implementarea prevederilor prezentei legi.

    (4) Aceste rapoarte conţin informaţii cu privire la gestionarea uleiurilor uzate şi la progresele înregistrate în punerea în aplicare a programelor de prevenire a generării deşeurilor şi, după caz, informaţii despre măsurile aplicabile, aşa cum este prevăzut la art. 12, privind responsabilitatea producătorului.

    (5) Raportul prevăzut la alin. (3) se transmite Comisiei Europene de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, în termen de 9 luni de la încheierea perioadei de 3 ani pentru care se întocmeşte.

 

    §32. Păstrarea evidenţei

#M1

    ART. 49

    (1) Producătorii de deşeuri nepericuloase, unităţile şi întreprinderile prevăzute la art. 32, producătorii de deşeuri periculoase, operatorii economici care sunt autorizaţi pentru colectarea şi transportul deşeurilor periculoase sau care acţionează în calitate de comercianţi de deşeuri ori brokeri sunt obligaţi să asigure evidenţa cronologică a gestiunii deşeurilor pentru fiecare tip de deşeu, precum şi a cantităţii, naturii şi originii deşeurilor şi, după caz, a destinaţiei, a frecvenţei colectării, a mijlocului de transport şi a metodei de tratare, operaţiunii de valorificare sau eliminare a deşeurilor potrivit prevederilor Deciziei Comisiei 2014/955/UE, şi să o pună la dispoziţia autorităţilor competente de control, la cererea acestora.

    (2) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase sunt obligaţi să deţină buletinele de analiză care caracterizează deşeurile periculoase şi să le transmită, la cerere, autorităţilor competente pentru protecţia mediului.

    (3) Clasificarea şi codificarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, se fac potrivit art. 7 alin. (1).

    (4) Raportarea datelor şi informaţiilor privind gestionarea deşeurilor se face către autoritatea teritorială pentru protecţia mediului, până la 31 martie a anului următor celui de raportare, atât pe suport hârtie, cât şi electronic.

    (5) Agenţia pentru protecţia mediului păstrează pentru scopuri statistice, cel puţin 5 ani, evidenţele prevăzute la alin. (1).

    (6) Operatorii economici prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să păstreze evidenţa gestiunii deşeurilor cel puţin 3 ani, cu excepţia operatorilor economici care desfăşoară activităţi de transport, care trebuie să păstreze evidenţa timp de cel puţin 12 luni.

    (7) La cererea autorităţilor competente sau a unui deţinător anterior sunt furnizate documentele justificative conform cărora operaţiunile de gestionare au fost efectuate.

    (8) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului centralizează la nivel naţional informaţiile prevăzute la alin. (1), colectate de autorităţile judeţene pentru protecţia mediului.

 

#B

    §33. Atribuţii şi răspunderi ale autorităţilor competente ale administraţiei publice centrale şi locale

    ART. 50

    (1) Autoritatea competentă de decizie şi control în domeniul gestionării deşeurilor este Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice.

    (2) Alte autorităţi publice cu atribuţii în domeniul gestionării deşeurilor sunt: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Ministerul Economiei, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Ministerul Apărării Naţionale, instituţiile de ordine publică şi siguranţă naţională şi autorităţile administraţiei publice locale.

    ART. 51

    Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice are următoarele atribuţii:

    a) elaborează Strategia naţională de gestionare a deşeurilor şi PNGD;

    b) iniţiază şi propune spre adoptare proiecte de acte normative care privesc gestionarea deşeurilor;

    c) avizează reglementările specifice în domeniul gestionării deşeurilor, elaborate de celelalte autorităţi publice;

    d) monitorizează impactul activităţilor de producere şi gestionare a deşeurilor asupra factorilor de mediu;

    e) controlează şi reglementează, prin unităţile subordonate, activităţile de gestionare a deşeurilor, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele stabilite prin lege;

    f) autorizează, prin unităţile sale subordonate, operaţiunile prevăzute în anexele nr. 2 şi 3;

    g) prezintă anual Guvernului rapoarte privind gestionarea deşeurilor;

    h) organizează împreună cu celelalte autorităţi publice centrale şi locale şi cu organizaţiile neguvernamentale programe de instruire şi educare a populaţiei în domeniul gestionării deşeurilor;

    i) gestionează asistenţa financiară din fonduri externe nerambursabile acordate României pentru domeniul gestiunii deşeurilor, în limita domeniului său de activitate;

    j) îndeplineşte funcţia de autoritate de management în sectorul gestiunii deşeurilor pentru proiectele finanţate de asistenţa financiară din fonduri externe nerambursabile acordate României.

    ART. 52

    Ministerul Sănătăţii are următoarele atribuţii:

    a) evaluează, prin structurile competente, posibilul impact asupra sănătăţii populaţiei determinat de funcţionarea obiectivelor generatoare de deşeuri de orice fel şi/sau a obiectivelor care procesează deşeuri;

#M1

    b) elaborează strategia şi programul de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală şi orice alte activităţi care generează deşeurile prevăzute la clasa 18, subclasa 18 01 din anexa la Decizia Comisiei 2014/955/UE, şi asigură condiţiile de ducere la îndeplinire a acestora;

    c) elaborează reglementări specifice pentru gestionarea deşeurilor provenite din activităţile medicale şi orice alte activităţi care generează deşeurile prevăzute la clasa 18, subclasa 18 01 din anexa la Decizia Comisiei 2014/955/UE, cu avizul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

#B

    d) monitorizează şi controlează activităţile de gestionare a deşeurilor, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele stabilite prin lege;

#M1

    e) coordonează implementarea prevederilor legale în domeniul gestionării deşeurilor rezultate din activitatea medicală şi orice alte activităţi care generează deşeurile prevăzute la clasa 18, subclasa 18 01 din anexa la Decizia Comisiei 2014/955/UE;

#B

    f) aprobă fonduri autorităţilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru monitorizarea şi controlul activităţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală la nivel local;

#M1

    g) gestionează baza de date a deşeurilor rezultate din activitatea medicală şi orice alte activităţi care generează deşeurile prevăzute la clasa 18, subclasa 18 01 din anexa la Decizia Comisiei 2014/955/UE de modificare a Deciziei 2000/532/CE de stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului;

#B

    h) asigură, la nivelul fiecărei unităţi sanitare, prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, fondurile necesare pentru gestionarea deşeurilor.

    ART. 53

    Ministerul Economiei are următoarele atribuţii:

    a) elaborează strategii, programe şi politici sectoriale de dezvoltare a activităţilor industriale, cu includerea aspectelor legate de gestionarea deşeurilor industriale de reconstrucţie ecologică, şi urmăreşte implementarea acestora;

    b) iniţiază reglementări specifice pentru gestionarea diferitelor tipuri de deşeuri industriale, precum şi pentru operaţiunile de reciclare şi de valorificare a acestor deşeuri, cu avizul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

    c) coordonează şi supraveghează activitatea de reciclare a deşeurilor industriale.

    ART. 54

    Ministerul Transporturilor are următoarele atribuţii:

    a) participă la elaborarea planurilor sectoriale de gestionare a deşeurilor provenite din activităţile de transport şi auxiliare şi urmăreşte realizarea acestora de către operatorii economici aflaţi în subordinea sau în coordonarea sa;

    b) participă la elaborarea reglementărilor specifice privind gestionarea deşeurilor provenite din activităţile de transport şi auxiliare;

    c) participă la elaborarea de reglementări specifice pentru controlarea activităţii de transport al deşeurilor.

    ART. 55

    Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale are următoarele atribuţii:

    a) elaborează strategii şi programe sectoriale de gestionare a deşeurilor rezultate din agricultură şi din industria alimentară şi urmăreşte realizarea acestora de către societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi alţi operatori economici din aceste sectoare economice;

    b) participă la elaborarea de reglementări specifice privind gestionarea deşeurilor provenite din agricultură şi din industria alimentară;

    c) avizează propunerile de amplasamente pe terenurile cu destinaţie agricolă pentru instalaţii pentru gestionarea deşeurilor, depozite de deşeuri etc.;

    d) aprobă şi controlează modul de utilizare a deşeurilor pentru fertilizarea sau ameliorarea solurilor în agricultură.

    ART. 56

    Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice are următoarele atribuţii:

    a) iniţiază şi promovează, împreună cu alte autorităţi competente, acte normative privind securitatea şi protecţia muncii în domeniul gestionării deşeurilor;

    b) controlează, prin intermediul instituţiilor abilitate din subordine, şi reglementează activităţile de gestionare a deşeurilor, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele stabilite prin lege.

    ART. 57

    (1) Gestionarea deşeurilor care sunt generate în urma operaţiunilor care au loc în sectorul administrativ al Ministerului Apărării Naţionale se supune prevederilor prezentei legi, în măsura în care aplicarea acesteia nu periclitează păstrarea secretului şi/sau securitatea naţională.

    (2) Pentru alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1), Ministerul Apărării Naţionale elaborează reglementări specifice pentru gestionarea deşeurilor, avizate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.

    (3) Prin ordin comun al ministrului apărării naţionale şi al ministrului mediului şi schimbărilor climatice, controlul respectării de către unităţile din subordinea Ministerului Apărării Naţionale a prevederilor prezentei legi şi ale altor reglementări privind deşeurile se realizează de către Garda Naţională de Mediu şi personalul cu atribuţii specifice din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

    ART. 58

    Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice are următoarele atribuţii:

    a) participă la elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor în domeniul serviciilor publice de gospodărie comunală şi asigură condiţiile de ducere la îndeplinire a acestora;

    b) sprijină administraţiile publice locale în îndeplinirea atribuţiilor şi răspunderilor ce le revin pentru aplicarea şi respectarea prevederilor prezentei legi şi a altor prevederi legale referitoare la deşeuri.

    ART. 59

    (1) Autorităţile administraţiei publice locale, inclusiv a municipiului Bucureşti, au următoarele obligaţii:

    A. la nivel de comune, oraşe şi municipii, inclusiv la nivelul municipiului Bucureşti:

    a) asigură implementarea la nivel local a obligaţiilor privind gestionarea deşeurilor asumate prin Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană;

#M1

    b) urmăresc şi asigură îndeplinirea prevederilor din PJGD;

#B

    c) elaborează strategii şi programe proprii pentru gestionarea deşeurilor;

    d) hotărăsc asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale, cu persoane juridice române sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali pentru realizarea unor lucrări de interes public privind gestiunea deşeurilor, în condiţiile prevăzute de lege;

    e) asigură şi răspund pentru colectarea separată, transportul, neutralizarea, valorificarea şi eliminarea finală a deşeurilor, inclusiv a deşeurilor menajere periculoase, potrivit prevederilor legale în vigoare;

    f) asigură spaţiile necesare pentru colectarea separată a deşeurilor, dotarea acestora cu containere specifice fiecărui tip de deşeu, precum şi funcţionalitatea acestora;

    g) asigură informarea prin mijloace adecvate a locuitorilor asupra sistemului de gestionare a deşeurilor din cadrul localităţilor;

    h) acţionează pentru refacerea şi protecţia mediului;

    i) asigură şi răspund pentru monitorizarea activităţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală;

    B. la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti:

#M1

    a) elaborează, adoptă şi revizuiesc PJGD/PMGD;

#B

    b) coordonează activitatea consiliilor locale, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean privind gestionarea deşeurilor;

#M1

    c) acordă consiliilor locale sprijin şi asistenţă tehnică în implementarea PJGD;

#B

    d) hotărăsc asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale, cu persoane juridice române sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali pentru realizarea unor lucrări de interes public privind gestiunea deşeurilor, în condiţiile prevăzute de lege;

    e) analizează propunerile făcute de consiliile locale, în vederea elaborării de prognoze pentru refacerea şi protecţia mediului;

    f) urmăresc şi asigură respectarea de către consiliile locale a prevederilor prezentei legi;

    g) asigură monitorizarea activităţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală.

    (2) Autorităţile administraţiei publice locale a unităţilor administrativ-teritoriale şi a municipiului Bucureşti aprobă, prin hotărâri ale consiliului local/judeţean/general, măsurile necesare pentru interzicerea abandonării, aruncării sau gestionării necontrolate a deşeurilor.

    (3) Pentru deşeurile generate în gospodăriile populaţiei, autorităţile administraţiei publice locale a unităţilor administrativ-teritoriale şi a municipiului Bucureşti şi, după caz, Asociaţia de dezvoltare intercomunitară încheie contracte, parteneriate sau alte forme de colaborare cu persoanele juridice care preiau obligaţiile producătorilor pentru fluxurile de deşeuri reglementate prin acte normative care transpun directive individuale în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite de acestea.

 

    §34. Controlul

    ART. 60

    (1) Operatorii economici care efectuează operaţiuni de tratare a deşeurilor, precum şi cei care, cu titlu profesional, asigură colectarea sau transportul deşeurilor, comercianţii, brokerii şi producătorii de deşeuri periculoase fac obiectul unor controale periodice corespunzătoare efectuate de autorităţile competente.

    (2) Controalele privind colectarea, reciclarea, valorificarea, tratarea, eliminarea şi transportul deşeurilor se efectuează de către reprezentanţi ai Gărzii Naţionale de Mediu şi au în vedere, în mod deosebit, originea, natura, cantitatea şi destinaţia acestora.

    (3) Autorităţile competente pot ţine seama de înregistrările efectuate în baza Schemei comunitare de management de mediu şi audit (EMAS), în special în ceea ce priveşte frecvenţa şi intensitatea controalelor.

    (4) În unităţile din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională controlul pentru aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează de către structurile interne de specialitate din cadrul acestora.

 

    §35. Sancţiuni

    ART. 61

    (1) Următoarele fapte constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează:

#M1

    a) cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei, pentru persoanele fizice, şi de la 20.000 lei la 40.000 lei, pentru persoanele juridice, încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1), (2) şi (4), art. 13, 14, art. 15 alin. (1) lit. a) şi b), art. 17 alin. (2), art. 19 alin. (2) lit. a), c) şi d), alin. (3) şi (4), art. 22 alin. (1) şi (2), art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (1), art. 28 alin. (1), art. 32 alin. (1), art. 36 alin. (2);

#B

    b) cu amendă de la 15.000 lei la 30.000 lei, nerespectarea art. 22 alin. (3), art. 40 alin. (3) şi art. 49 alin. (1), (2), (4) şi (5);

    c) cu amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei, neîndeplinirea obligaţiilor şi responsabilităţilor ce le revin autorităţilor administraţiei publice locale, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi (3) şi art. 59.

    (2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la alin. (1) se realizează, după caz, de comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, precum şi din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale, conform atribuţiilor stabilite prin lege.

    (3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la alin. (1) în obiectivele, incintele şi zonele aparţinând structurilor componente ale sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională se realizează de către personalul specializat din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu împreună cu structurile specializate din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale.

    (4) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

    (5) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere la instanţa competentă, în termen de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de contravenţie.

    ART. 62

    Prevederile referitoare la contravenţiile prevăzute la art. 61 se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

    ART. 63

    (1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă următoarele fapte:

    a) importul de aparate, instalaţii, echipamente, utilaje, substanţe şi produse folosite şi uzate, din categoria deşeurilor interzise la import;

    b) neluarea sau nerespectarea măsurilor obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, tratare, transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor periculoase;

    c) comercializarea, abandonarea şi/sau neasigurarea încărcăturii deşeurilor pe durata şi pe parcursul tranzitării teritoriului României;

    d) refuzul de returnare în ţara de origine a deşeurilor introduse în ţară în alte scopuri decât cel al eliminării şi pentru care s-a dispus măsura returnării de către autoritatea competentă;

    e) introducerea în ţară a deşeurilor în scopul eliminării şi/sau neutilizarea acestora în scopul pentru care au fost introduse;

    f) acceptarea de către operatorii de depozite/incineratoare, în vederea eliminării, a deşeurilor introduse ilegal în ţară şi/sau a deşeurilor introduse în ţară în alte scopuri decât cel al eliminării şi care nu au putut fi utilizate în scopul pentru care au fost introduse.

    (2) Tentativa se pedepseşte.

 

    §36. Dispoziţii finale

    ART. 64

    Administraţiile zonelor libere sunt obligate să aplice prevederile prezentei legi în zonele pe care le administrează.

    ART. 65

    La propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, Guvernul va aproba prin hotărâre modalitatea de gestionare a categoriilor de deşeuri prevăzute în prezenta lege.

    ART. 66

    Accesul publicului la fundamentarea deciziilor privind realizarea unor proiecte de investiţii, precum şi a planurilor naţionale, judeţene şi sectoriale privind gestionarea deşeurilor se face în condiţiile legii.

#M1

    ART. 67

    (1) Anexele nr. 1 - 6 fac parte integrantă din prezenta lege.

#B

    (2) Anexele se actualizează prin hotărâre a Guvernului.

    ART. 68

    (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi orice trimitere la art. 53 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare, se consideră a fi făcută la art. 63 din prezenta lege.

    (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 22 iunie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002, cu modificările ulterioare.

    (3) Dispoziţiile referitoare la contravenţii intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

                                     *

 

    Prezenta lege transpune în legislaţia naţională Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 312 din 22 noiembrie 2008.

 

#CIN

    NOTĂ:

    Reproducem mai jos prevederile art. II - V, precum şi ale menţiunii privind transpunerea normelor comunitare din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2016 (#M1).

#M1

    "ART. II

    (1) În termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului:

    a) procedura de înregistrare în registrul prevăzut la art. 36;

    b) procedura şi formatul de raportare a informaţiilor prevăzute la art. 49 alin. (1).

    (2) Până la intrarea în vigoare a ordinului privind procedura şi formatul de raportare a informaţiilor prevăzute la art. 49 alin. (1), raportarea datelor şi evidenţa gestionării deşeurilor se realizează potrivit Hotărârii Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu completările ulterioare."

#M1

    "ART. III

    În termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, gestionarea deşeurilor din construcţii şi desfiinţări se aprobă prin hotărâre a Guvernului."

#M1

    "ART. IV

    Autorizaţiile/Autorizaţiile integrate de mediu emise anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă rămân supuse prevederilor legale în vigoare la data emiterii acestora."

#M1

    "ART. V

    Orice trimitere la anexa nr. 4 se consideră făcută la prevederile Regulamentului (UE) nr. 1.357/2014 al Comisiei din 18 decembrie 2014 de înlocuire a anexei III la Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive."

 

#M1

                              *

 

    "Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune complet prevederile Directivei 2008/98/CE a Parlamentului şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 312 din 22 noiembrie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi transpune integral prevederile Directivei (UE) 2015/1127 a Comisiei din 10 iulie 2015 de modificare a anexei II la Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 184 din 11 iulie 2015."

 

#B

    ANEXA 1

 

              Semnificaţia unor termeni în sensul prezentei legi

 

    1. audit de deşeuri - o evaluare sistematică, documentată, periodică şi obiectivă a performanţei sistemului de management şi a proceselor de gestiune a deşeurilor cu scopul de a facilita controlul managementului deşeurilor şi al valorificării deşeurilor generate, precum şi de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor, performanţa întreprinderii referitoare la prevenirea şi reducerea producerii de deşeuri din propria activitate şi performanţa întreprinderii referitoare la reducerea nocivităţii deşeurilor;

    2. autorităţi competente - autorităţile publice pentru protecţia mediului, respectiv autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, agenţiile pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", precum şi alte autorităţi care potrivit competenţelor legale asigură reglementarea şi controlul activităţilor în domeniul gestionării deşeurilor;

#M1

    3. biodeşeuri - deşeuri biodegradabile provenite din grădini şi parcuri, deşeurile alimentare sau cele provenite din bucătăriile gospodăriilor private, restaurantelor, firmelor de catering ori din unităţi comerciale de vânzare cu amănuntul şi deşeuri similare provenite din unităţile de prelucrare a produselor alimentare;

#B

    4. broker - orice întreprindere/operator economic care se ocupă de valorificarea sau eliminarea deşeurilor în numele altor persoane, inclusiv brokerii care nu intră fizic în posesia deşeurilor;

#M1

    5. cele mai bune tehnici disponibile - cele mai bune tehnici disponibile, definite la art. 3 lit. j) din Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale;

#B

    6. colectare - strângerea deşeurilor, inclusiv sortarea şi stocarea preliminară a deşeurilor în vederea transportării la o instalaţie de tratare;

    7. colectare separată - colectarea în cadrul căreia un flux de deşeuri este păstrat separat în funcţie de tipul şi natura deşeurilor, cu scopul de a facilita tratarea specifică a acestora;

    8. comerciant - orice întreprindere/operator economic care acţionează în nume propriu pentru cumpărarea şi pentru vânzarea ulterioară a deşeurilor, inclusiv acei comercianţi care nu intră fizic în posesia deşeurilor;

    9. deşeu - orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul îl aruncă ori are intenţia sau obligaţia să îl arunce;

#M1

    9^1. deşeuri din construcţii şi desfiinţări - deşeurile corespunzătoare codurilor de deşeuri care sunt prevăzute la capitolul 17 din anexa la Decizia Comisiei 2014/955/UE, exclusiv deşeurile periculoase şi materialele geologice naturale în conformitate cu definiţia categoriei 17 05 04;

#B

    10. deţinător de deşeuri - producătorul deşeurilor sau persoana fizică ori juridică ce se află în posesia acestora;

    11. deşeuri periculoase - orice deşeuri care prezintă una sau mai multe din proprietăţile periculoase prevăzute în anexa nr. 4*) la lege;

#CIN

    *) Conform art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2016 (#M1), orice trimitere la anexa nr. 4 se consideră făcută la prevederile Regulamentului (UE) nr. 1.357/2014 al Comisiei din 18 decembrie 2014 de înlocuire a anexei III la Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive.

 

#B

    12. eliminare - orice operaţiune care nu este o operaţiune de valorificare, chiar şi în cazul în care una dintre consecinţele secundare ale acesteia ar fi recuperarea de substanţe sau de energie.

    Anexa nr. 2 la lege stabileşte o listă a operaţiunilor de eliminare, listă care nu este exhaustivă;

    13. evaluarea ciclului de viaţă - în legătură cu un produs, o evaluare a efectelor asupra mediului determinate de producţia, distribuţia, comercializarea şi utilizarea produsului, inclusiv valorificarea şi eliminarea acestuia, inclusiv utilizarea energiei şi materiilor prime şi producţia de deşeuri din oricare dintre activităţile menţionate;

    14. gestionarea deşeurilor - colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, inclusiv supervizarea acestor operaţiuni şi întreţinerea ulterioară a amplasamentelor de eliminare, inclusiv acţiunile întreprinse de un comerciant sau un broker;

    15. pregătirea pentru reutilizare - operaţiunile de verificare, curăţare sau valorificare prin reparare, prin care produsele ori componentele produselor care au devenit deşeuri sunt pregătite pentru a fi reutilizate fără nicio altă operaţiune de pretratare;

    16. prevenire - măsurile luate înainte ca o substanţă, un material sau un produs să devină deşeu, care reduc:

    a) cantitatea de deşeuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau prelungirea duratei de viaţă a acestora;

    b) impactul negativ al deşeurilor generate asupra mediului şi sănătăţii populaţiei; sau

    c) conţinutul de substanţe nocive al materialelor şi produselor;

    17. producător de deşeuri - orice persoană ale cărei activităţi generează deşeuri, producător de deşeuri sau orice persoană care efectuează operaţiuni de pretratare, amestecare ori de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compoziţiei acestor deşeuri;

    18. reciclare - orice operaţiune de valorificare prin care deşeurile sunt transformate în produse, materiale sau substanţe pentru a-şi îndeplini funcţia iniţială ori pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energetică şi conversia în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operaţiunile de umplere;

    19. regenerarea uleiurilor uzate - orice proces de reciclare prin care uleiurile de bază pot fi produse prin rafinarea uleiurilor uzate, în special prin îndepărtarea contaminanţilor, a produselor de oxidare şi a aditivilor conţinuţi de acestea;

    20. reutilizare - orice operaţiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deşeuri sunt utilizate din nou în acelaşi scop pentru care au fost concepute;

    21. tratare - operaţiunile de valorificare sau eliminare, inclusiv pregătirea prealabilă valorificării sau eliminării;

    22. trasabilitate - caracteristica unui sistem de a permite regăsirea istoricului, a utilizării sau a localizării unui deşeu prin identificări înregistrate;

    23. uleiuri uzate - toate uleiurile minerale sau lubrifianţii sintetici ori uleiurile industriale care au devenit improprii folosinţei pentru care au fost destinate iniţial, cum ar fi uleiurile utilizate de la motoarele cu combustie şi de la sistemele de transmisie, uleiurile lubrifiante, uleiurile pentru turbine şi cele pentru sistemele hidraulice;

    24. valorificare - orice operaţiune care are drept rezultat principal faptul că deşeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop sau faptul că deşeurile sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv în întreprinderi ori în economie în general.

    Anexa nr. 3 la lege stabileşte o listă a operaţiunilor de valorificare, listă care nu este exhaustivă;

#M1

    25. "plăteşti pentru cât arunci" - instrument economic care are drept scop creşterea ratei de reutilizare, reciclare şi reducerea cantităţii de deşeuri la depozitare prin stimularea colectării separate a deşeurilor.

 

#B

    ANEXA 2

 

                             Operaţiunile de eliminare

 

    D 1 - depozitarea în sau pe sol, de exemplu, depozite de deşeuri şi altele asemenea;

    D 2 - tratarea solului, de exemplu, biodegradarea deşeurilor lichide sau a nămolurilor în sol şi altele asemenea;

    D 3 - injectarea în adâncime, de exemplu, injectarea deşeurilor care pot fi pompate în puţuri, saline sau depozite geologice naturale şi altele asemenea;

    D 4 - acumulare la suprafaţă, de exemplu, depunerea de deşeuri lichide sau a nămolurilor în bazine, iazuri sau lagune şi altele asemenea;

    D 5 - depozite special construite, de exemplu, depunerea în compartimente separate etanşe, care sunt acoperite şi izolate unele faţă de celelalte şi faţă de mediul înconjurător şi altele asemenea;

    D 6 - evacuarea într-o masă de apă, cu excepţia mărilor/oceanelor;

    D 7 - evacuarea în mări/oceane, inclusiv eliminarea în subsolul marin;

    D 8 - tratarea biologică neprevăzută în altă parte în prezenta anexă, care generează compuşi sau mixturi finale eliminate prin intermediul uneia dintre operaţiunile numerotate de la D 1 la D 12;

    D 9 - tratarea fizico-chimică neprevăzută în altă parte în prezenta anexă, care generează compuşi sau mixturi finale eliminate prin intermediul uneia dintre operaţiunile numerotate de la D 1 la D 12, de exemplu, evaporare, uscare, calcinare şi altele asemenea;

    D 10 - incinerarea pe sol;

    D 11 - incinerarea pe mare. Această operaţiune este interzisă de legislaţia Uniunii Europene şi de convenţii internaţionale;

    D 12 - stocarea permanentă, de exemplu, plasarea de recipiente într-o mină şi altele asemenea;

    D 13 - amestecarea anterioară oricărei operaţiuni numerotate de la D 1 la D 12. În cazul în care nu există niciun alt cod D corespunzător, aceasta include operaţiunile preliminare înainte de eliminare, inclusiv preprocesarea, cum ar fi, printre altele, sortarea, sfărâmarea, compactarea, granularea, uscarea, mărunţirea uscată, condiţionarea sau separarea înainte de supunerea la oricare dintre operaţiunile numerotate de la D 1 la D 12;

    D 14 - reambalarea anterioară oricărei operaţiuni numerotate de la D 1 la D 13;

    D 15 - stocarea înaintea oricărei operaţiuni numerotate de la D 1 la D 14, excluzând stocarea temporară, înaintea colectării, în zona de generare a deşeurilor. Stocare temporară înseamnă stocare preliminară potrivit prevederilor pct. 6 din anexa nr. 1 la lege.

 

    ANEXA 3

 

                         Operaţiuni de valorificare

 

    R 1 - întrebuinţarea în principal drept combustibil sau ca altă sursă de energie*);

    R 2 - valorificarea/regenerarea solvenţilor;

    R 3 - reciclarea/valorificarea substanţelor organice care nu sunt utilizate ca solvenţi (inclusiv compostarea şi alte procese de transformare biologică). Aceasta include şi gazeificarea şi piroliza care folosesc componentele ca produse chimice;

    R 4 - reciclarea/valorificarea metalelor şi compuşilor metalici;

    R 5 - reciclarea/valorificarea altor materiale anorganice. Aceasta include şi tehnologiile de curăţire a solului care au ca rezultat operaţiuni de valorificare a solului şi de reciclare a materialelor de construcţie anorganice;

    R 6 - regenerarea acizilor sau a bazelor;

    R 7 - valorificarea componenţilor utilizaţi pentru reducerea poluării;

    R 8 - valorificarea componentelor catalizatorilor;

    R 9 - rerafinarea petrolului sau alte reutilizări ale petrolului;

    R 10 - tratarea terenurilor având drept rezultat beneficii pentru agricultură sau pentru îmbunătăţirea ecologică;

    R 11 - utilizarea deşeurilor obţinute din oricare dintre operaţiunile numerotate de la R 1 la R 10;

    R 12 - schimbul de deşeuri în vederea expunerii la oricare dintre operaţiunile numerotate de la R 1 la R 11. În cazul în care nu există niciun alt cod R corespunzător, aceasta include operaţiunile preliminare înainte de valorificare, inclusiv preprocesarea, cum ar fi, printre altele, demontarea, sortarea, sfărâmarea, compactarea, granularea, mărunţirea uscată, condiţionarea, reambalarea, separarea şi amestecarea înainte de supunerea la oricare dintre operaţiunile numerotate de la R 1 la R 11;

    R 13 - stocarea deşeurilor înaintea oricărei operaţiuni numerotate de la R 1 la R 12 (excluzând stocarea temporară înaintea colectării, la situl unde a fost generat deşeul). Stocare temporară înseamnă stocare preliminară, potrivit prevederilor pct. 6 din anexa nr. 1 la lege.

#M1

------------

    *) Aceasta include instalaţii de incinerare destinate tratării deşeurilor municipale solide, numai în cazul în care randamentul lor energetic este egal sau mai mare decât:

#B

    - 0,60 pentru instalaţiile care funcţionează şi sunt autorizate în conformitate cu legislaţia comunitară aplicabilă înainte de 1 ianuarie 2009;

    - 0,65 pentru instalaţiile autorizate după 31 decembrie 2008, folosindu-se următoarea formulă:

 

                            Ep - (Ef + Ei)

    Eficienţa energetică = ------------------, unde:

                            0,97 x (Ew + Ef)

 

    - Ep reprezintă producţia anuală de energie sub formă de căldură sau electricitate. Aceasta este calculată înmulţind energia produsă sub formă de electricitate cu 2,6 şi energia produsă sub formă de căldură pentru utilizare comercială (GJ/an) cu 1,1;

    - Ef reprezintă consumul anual de energie al sistemului, provenită din combustibili, care contribuie la producţia de aburi (GJ/an);

    - Ew reprezintă energia anuală conţinută de deşeurile tratate, calculată pe baza valorii calorice nete inferioare a deşeurilor (GJ/an);

    - Ei reprezintă energia anuală importată, exclusiv Ew şi Ef (GJ/an);

    - 0,97 este un coeficient care reprezintă pierderile de energie datorate reziduurilor generate în urma incinerării şi radierii.

    Această formulă se aplică în conformitate cu documentul de referinţă privind cele mai bune tehnici existente pentru incinerarea deşeurilor.

#M1

    Formula eficienţei energetice este înmulţită cu un factor de corecţie climaterică (FCC), după cum se indică mai jos:

    1. FCC pentru instalaţiile care funcţionează şi sunt autorizate în conformitate cu legislaţia Uniunii aplicabilă înainte de 1 septembrie 2015. FCC = 1 dacă HDD >= 3 350 FCC = 1,25 dacă HDD <= 2 150 FCC = -(0,25/1 200) x HDD + 1,698 dacă 2 150 < HDD < 3 350.

    2. FCC pentru instalaţiile autorizate după 31 august 2015 şi pentru instalaţiile de la punctul 1 după 31 decembrie 2029: FCC = 1 dacă HDD >= 3 350 FCC = 1,12 dacă HDD <= 2 150 FCC = - (0,12/1 200) x HDD + 1,335 dacă 2 150 < HDD < 3 350 (Valoarea rezultată a FCC va fi rotunjită la trei zecimale.) Valoarea HDD (HeatingDegreeDays - grade zile pentru încălzire) ar trebui să fie considerată ca fiind egală cu media valorilor HDD pentru locul unde este situată instalaţia de incinerare, calculată pentru o perioadă de 20 de ani consecutivi anteriori anului pentru care se calculează FCC. Pentru calcularea valorii HDD ar trebui aplicată următoarea metodă stabilită de Eurostat: Valoarea HDD este egală cu (18°C - Tm) x d, dacă Tm este mai mic de sau egal cu 15°C (pragul de încălzire), şi egală cu 0 dacă Tm este mai mare de 15°C; Tm reprezintă media temperaturii exterioare (Tmin + Tmax/2) dintr-o perioadă de d zile. Calculele trebuie efectuate zilnic (d = 1) şi adunate pentru un an.

 

#M1

    ANEXA 4 *** Abrogată

 

#B

    ANEXA 5

 

    Măsuri de prevenire a generării deşeurilor prevăzute la art. 42 din lege

 

    A. Măsuri care pot afecta condiţiile de bază referitoare la generarea de deşeuri

    1. Folosirea măsurilor de planificare sau a altor instrumente economice care promovează utilizarea eficientă a resurselor

    2. Promovarea cercetării şi a dezvoltării în vederea realizării de produse şi tehnologii mai curate şi mai economice şi distribuirea şi utilizarea rezultatelor cercetării şi dezvoltării

    3. Dezvoltarea unor indicatori eficienţi şi semnificativi ai presiunilor de mediu asociate generării de deşeuri, cu scopul de a contribui la prevenirea generării de deşeuri la toate nivelurile, de la compararea produselor la nivel comunitar, prin acţiuni ale autorităţilor locale, până la nivel naţional

 

    B. Măsuri care pot afecta faza de proiectare, producţie şi distribuţie

    1. Promovarea ecodesign-ului (integrarea sistematică a aspectelor de mediu în proiectarea produselor în scopul îmbunătăţirii performanţei de mediu a acestora pe toată durata ciclului lor de viaţă)

    2. Furnizarea de informaţii privind tehnicile de prevenire a generării deşeurilor pentru a facilita punerea în aplicare a celor mai bune tehnici disponibile în funcţie de industrie

#M1

    3. Organizarea de cursuri de formare pentru autorităţile competente privind includerea cerinţelor privind prevenirea generării de deşeuri în autorizaţiile eliberate în temeiul prezentei legi şi al Legii nr. 278/2013.

    4. Includerea de măsuri de prevenire a generării de deşeuri la instalaţiile care nu intră sub incidenţa Legii nr. 278/2013. Unde este cazul, astfel de măsuri pot include evaluări sau planuri de prevenire a generării de deşeuri.

    5. Organizarea de campanii de sensibilizare sau acordarea de ajutor financiar, ajutor în luarea deciziilor ori alte tipuri de sprijin pentru întreprinderi. Aceste măsuri pot fi deosebit de eficiente în măsura în care sunt concepute şi adaptate pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi sunt aplicate în reţele de întreprinderi bine stabilite.

    5^1. Măsurile de sprijin prevăzute la litera B punctul 5 vor fi implementate cu respectarea legislaţiei naţionale şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului de stat.

#B

    6. Utilizarea acordurilor voluntare, a grupurilor de consumatori/producători sau a negocierilor sectoriale pentru a încuraja întreprinderile ori operatorii din sectoarele de activitate interesate să îşi stabilească propriile planuri sau obiective privind prevenirea generării deşeurilor ori să corecteze produsele sau ambalajele care generează prea multe deşeuri

    7. Promovarea unor sisteme certificate de gestionare a mediului, inclusiv EMAS şi ISO 14001

 

    C. Măsuri care pot afecta faza de consum şi de utilizare

    1. Instrumente economice, cum ar fi stimulente pentru achiziţii curate sau instituirea unei plăţi obligatorii de către consumatori pentru un anumit articol ori un ambalaj care ar fi, în mod normal, furnizat gratuit

    2. Organizarea unor campanii de sensibilizare şi de informare direcţionate către publicul larg sau către o categorie specifică de consumatori

    3. Promovarea de ecoetichete recunoscute şi de încredere

    4. Acorduri cu industria, cum ar fi, de exemplu, utilizarea unor grupuri de produse, ca acelea care sunt incluse în cadrul politicilor integrate ale produselor, sau acorduri cu vânzătorii cu amănuntul privind furnizarea de informaţii referitoare la prevenirea generării deşeurilor şi la produsele cu impact redus asupra mediului

    5. În contextul contractelor de achiziţii publice şi private, includerea unor criterii de protecţie a mediului şi de prevenire a generării deşeurilor în cererile de ofertă şi în contracte, conform Manualului privind contractele de achiziţii publice de mediu, publicat de Comisie la 29 octombrie 2004

    6. Încurajarea reutilizării şi/sau a reparării produselor defecte sau a componentelor acestora, în special prin recurgerea la măsuri educative, economice, logistice sau a altor măsuri, cum ar fi sprijinirea ori înfiinţarea unor centre şi reţele acreditate de reparare şi de reutilizare, în special în regiunile cu o densitate ridicată a populaţiei

 

#M1

    ANEXA 6

 

    Obligaţii anuale privind nivelul de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de umplere, rambleiere care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte materiale, ale persoanele juridice pe numele cărora sunt emise autorizaţiile de construcţie/desfiinţare

 

    a) minimum 30% din cantitatea de deşeuri provenite din activităţile de construcţii în anul 2017;

    b) minimum 45% din cantitatea de deşeuri provenite din activităţile de construcţii în anul 2018;

    c) minimum 55% din cantitatea de deşeuri provenite din activităţile de construcţii în anul 2019;

    d) minimum 70% din cantitatea de deşeuri provenite din activităţile de construcţii în anul 2020.

 

    NOTĂ:

    Obligaţiile anuale se calculează pe baza cantităţilor de deşeuri generate în anul respectiv.

 

#B

                              ---------------


Decizia 2000/532 de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deseuri în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deseurile si a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deseuri periculoase în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deseurile periculoase

DECIZIA COMISIEI din 4 martie 2013 de instituire a ghidului utilizatorului care stabileste etapele necesare participării la EMAS, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European si al Consiliului privind participarea voluntară a organizatiilor la un sistem comunitar de management de mediu si audit (EMAS)

Lege Nr. 407 din 9 noiembrie 2006 vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic

Ordin Nr. 19 din 13 ianuarie 2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar

OUG Nr. 68 din 28 iunie 2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului

Având în vedere obligativitatea transpunerii legislaţiei comunitare, în noua calitate a României de stat membru în Uniunea Europeană,

având în vedere că obiectivul adoptării şi intrării în vigoare a Directivei nr. 2004/35/CEprivind răspunderea de mediu referitoare la prevenirea şi repararea prejudiciului adus mediului constă în stabilirea unui cadru legislativ unitar în acest domeniu, ce impune transpunerea integrală şi implementarea corectă a acestei directive,

ţinând cont de faptul că este necesară completarea cadrului legal existent cu un act normativ care să asigure o reglementare unitară şi distinctă a prejudiciului de mediu,

ţinând cont de faptul că menţinerea vidului legislativ în domeniul răspunderii de mediu poate avea consecinţe grave în domeniu prin faptul că nu există un cadru legal prin care operatorii să fie obligaţi să adopte măsuri şi să pună în aplicare practici pentru a minimiza riscurile de daune sau să ia măsurile de reparare necesare în cazul producerii prejudiciului,

ţinând cont de faptul că transpunerea corectă a acestei directive impune adoptarea de acte normative subsecvente prin care să fie definite formele de garanţie financiară, inclusiv pentru cazurile de insolvenţă, şi măsurile pentru dezvoltarea ofertei de instrumente financiare privind răspunderea în domeniul mediului, care să permită operatorilor utilizarea acestora în scopul garantării obligaţiilor ce le revin conform prezentei ordonanţe de urgenţă,

având în vedere că termenul limită pentru transpunerea susnumitei directive a fost 30 aprilie 2007,

ţinând cont de faptul că nerespectarea acestui termen a condus la notificarea privind netranspunerea în termen a directivei, declanşându-se procedura de infrigement împotriva României, potrivit art. 226din Tratatul Comunităţii Europene,

elemente care constituie o situaţie de urgenţă şi extraordinară,

în temeiul art. 115alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAP. 1

Dispoziţii generale

SECŢIUNEA 1

Semnificaţia unor termeni

ART. 1

Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte cadrul de reglementare al răspunderii de mediu, bazată pe principiul "poluatorul plăteşte", în scopul prevenirii şi reparării prejudiciului asupra mediului.

ART. 2

În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. activitate profesională - orice activitate desfăşurată în cadrul unei activităţi economice, afaceri sau unei întreprinderi, indiferent de caracterul său privat sau public, profit sau nonprofit;

2. ameninţare iminentă cu un prejudiciu - o probabilitate suficientă de producere a unui prejudiciu asupra mediului în viitorul apropriat;

3. ape - apele de suprafaţă şi subterane, astfel cum au fost definite în Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare;

4. costuri - costurile care sunt justificate de necesitatea de a asigura o implementare corectă şi eficientă a prezentei ordonanţe de urgenţă, inclusiv costurile evaluării prejudiciului asupra mediului, ale ameninţării iminente cu un astfel de prejudiciu, ale opţiunilor de acţiune, precum şi costurile administrative, judiciare, de punere în aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, costurile colectării datelor şi alte costuri generale, costurile de monitorizare şi supraveghere a prezentei ordonanţe de urgenţă;

5. drept vătămat - orice drept fundamental prevăzut de Constituţiesau de lege, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ;

6. emisie - evacuarea în mediu, ca rezultat al activităţilor umane, a unor substanţe, preparate, organisme sau microorganisme;

7. interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat;

8. interes legitim public - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită în considerarea realizării unui drept fundamental care se exercită în colectiv ori, după caz, în considerarea apărării unui interes public;

9. măsuri preventive - orice măsuri luate ca răspuns la un eveniment, o acţiune sau o omisiune care a creat o ameninţare iminentă cu un prejudiciu asupra mediului, în scopul prevenirii sau diminuării prejudiciului;

10. măsuri reparatorii - orice acţiune sau un ansamblu de acţiuni, inclusiv măsuri de reducere a prejudiciului sau măsuri interimare menite să refacă, să reabiliteze sau să înlocuiască resursele naturale prejudiciate şi/sau serviciile deteriorate sau să furnizeze o alternativă echivalentă pentru aceste resurse sau servicii, în conformitate cu anexa nr. 2;

11. operator - orice persoană fizică sau juridică de drept public sau privat care desfăşoară sau deţine controlul unei activităţi profesionale sau, în cazul în care legislaţia naţională prevede acest lucru, care a fost investită cu putere economică decisivă asupra funcţionării tehnice a unei astfel de activităţi, inclusiv deţinătorul unui act de reglementare pentru o astfel de activitate ori persoana care înregistrează sau notifică o astfel de activitate;

12. prejudiciu - o schimbare negativă măsurabilă a unei resurse naturale sau o deteriorare măsurabilă a unui serviciu legat de resursele naturale, care poate surveni direct sau indirect;

13. prejudiciul asupra mediului, inclusiv cel determinat de elementele aeropurtate, înseamnă:

a) prejudiciul asupra speciilor şi habitatelor naturale protejate - orice prejudiciu care are efecte semnificative negative asupra atingerii sau menţinerii unei stări favorabile de conservare a unor astfel de habitate sau specii; caracterul semnificativ al acestor efecte se evaluează în raport cu starea iniţială, ţinând cont de criteriile prevăzute în anexa nr. 1; prejudiciile aduse speciilor şi habitatelor naturale protejate nu includ efectele negative identificate anterior, care rezultă din acţiunile unui operator care a fost autorizat în mod expres de autorităţile competente în concordanţă cu prevederile legale în vigoare;

b) prejudiciul asupra apelor - orice prejudiciu care are efecte adverse semnificative asupra stării ecologice chimice şi/sau cantitative şi/sau potenţialului ecologic al apelor în cauză, astfel cum au fost definite în Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia efectelor negative pentru care se aplică art. 2^7din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare;

c) prejudiciul asupra solului - orice contaminare a solului, care reprezintă un risc semnificativ pentru sănătatea umană, care este afectată negativ ca rezultat al introducerii directe sau indirecte a unor substanţe, preparate, organisme sau microorganisme în sol sau în subsol;

14. regenerare, inclusiv regenerarea naturală - în cazul apelor, speciilor şi habitatelor naturale protejate, înseamnă readucerea la starea iniţială a resurselor naturale prejudiciate şi/sau a serviciilor deteriorate, iar în cazul prejudiciului asupra solului, înseamnă eliminarea oricărui risc semnificativ cu efect negativ asupra sănătăţii umane;

15. resurse naturale - speciile şi habitatele naturale protejate, apele şi solul;

16. servicii şi serviciile resurselor naturale - funcţiile asigurate de o resursă naturală în beneficiul altei resurse naturale sau al publicului;

17. specii şi habitate naturale protejate:

a) speciile incluse în anexele nr. 3, 4Aşi 4Bla Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 462/2001, cu modificările şi completările ulterioare;

b) habitatele speciilor de păsări migratoare sau a speciilor incluse în anexa nr. 3, precum şi habitatele naturale enumerate în anexa nr. 2şi locurile de reproducere sau de odihnă ale speciilor prevăzute în anexele nr. 4Aşi 4Bla Ordonanţa de urgenţă nr. 236/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 462/2001, cu modificările şi completările ulterioare;

18. stare de conservare a unui habitat natural - totalitatea factorilor ce acţionează asupra unui habitat natural, precum şi asupra speciilor caracteristice acestuia şi care pot afecta, pe termen lung, distribuţia, structura şi funcţiile sale, precum şi supravieţuirea speciilor ce îi sunt caracteristice pe teritoriul naţional sau în arealul natural al acestui habitat, după caz;

19. starea de conservare a unui habitat natural se consideră "favorabilă" în cazul în care:

a) arealul său natural şi suprafeţele pe care le acoperă în interiorul acestui areal sunt stabile sau în creştere;

b) structura şi funcţiile specifice necesare menţinerii sale pe termen lung există şi este posibilă existenţa acestora în viitorul previzibil;

c) speciile sale caracteristice se află într-o stare de conservare favorabilă, în conformitate cu definiţia de la pct. 21;

20. stare de conservare a unei specii - totalitatea factorilor care acţionează asupra speciei respective şi care pot afecta pe termen lung distribuţia şi abundenţa populaţiilor sale pe teritoriul naţional sau în arealul natural al speciei respective, după caz;

21. starea de conservare a unei specii se consideră "favorabilă" în cazul în care:

a) datele privind dinamica populaţiilor speciei respective indică faptul că aceasta se menţine şi are şanse să se menţină pe termen lung ca o componentă viabilă a habitatelor sale naturale;

b) arealul natural al speciei nu se reduce şi nu există riscul să se reducă în viitorul previzibil;

c) există, şi probabil va continua să existe, un habitat suficient de mare pentru ca populaţiile speciei să se menţină pe termen lung.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Domeniul de reglementare

ART. 3

(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică:

a) prejudiciului asupra mediului, cauzat de orice tip de activitate profesională prevăzută în anexa nr. 3, şi oricărei ameninţări iminente cu un astfel de prejudiciu determinate de oricare dintre aceste activităţi;

b) prejudiciului asupra speciilor şi habitatelor naturale protejate şi oricărei ameninţări iminente cu un astfel de prejudiciu cauzat de orice activitate profesională, alta decât cele prevăzute în anexa nr. 3, ori de câte ori operatorul acţionează cu intenţie sau din culpă.

(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică prejudiciului asupra mediului sau unei ameninţări iminente cu un astfel de prejudiciu, cauzate de poluarea cu caracter difuz, numai când se poate stabili o legătură de cauzalitate între prejudiciu şi activităţile operatorilor individuali.

(3) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică fără a aduce atingere legislaţiei comunitare şi celei naţionale care:

a) reglementează mai sever desfăşurarea oricăror activităţi ce intră sub incidenţa prezentei ordonanţe;

b) prevede reguli în cazul conflictelor de jurisdicţie.

(4) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu dă persoanelor fizice sau juridice de drept privat dreptul la compensaţie ca o consecinţă a prejudiciului asupra mediului sau a ameninţării iminente cu un astfel de prejudiciu. În aceste situaţii se aplică prevederile dreptului comun.

ART. 4

(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică prejudiciului asupra mediului sau ameninţării iminente cu un astfel de prejudiciu produs de:

a) acţiuni cu caracter de conflict armat, ostilităţi, război civil sau insurecţie;

b) un fenomen natural având caracter excepţional, inevitabil şi insurmontabil.

(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică:

a) prejudiciului asupra mediului sau oricărei ameninţări iminente cu un astfel de prejudiciu care decurge dintr-un incident pentru care răspunderea sau compensarea este reglementată de una dintre convenţiile internaţionale prevăzute în anexa nr. 4, inclusiv de orice amendamente ulterioare ale acestora, la care România este parte;

b) riscurilor nucleare sau prejudiciului asupra mediului ori ameninţării iminente cu un astfel de prejudiciu, care pot fi cauzate de activităţile care intră sub incidenţa Tratatului privind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice sau sunt cauzate de un incident sau activitate pentru care răspunderea ori compensarea sunt reglementate de oricare din instrumentele internaţionale prevăzute în anexa nr. 5, inclusiv de orice amendamente ulterioare ale acestora, la care România este parte;

c) activităţilor al căror scop principal îl reprezintă apărarea naţională sau securitatea internaţională ori celor al căror unic scop îl reprezintă apărarea împotriva dezastrelor naturale;

d) utilizării în scopuri agricole a nămolului provenit din staţiile de epurare a apelor uzate urbane, tratat conform unui standard aprobat;

e) prejudiciului cauzat de o emisie, eveniment sau incident care a avut loc înainte de 30 aprilie 2007;

f) prejudiciului cauzat de o emisie, eveniment sau incident care are loc pe data sau după data de 30 aprilie 2007 şi a fost determinat de o activitate specifică ce a avut loc şi s-a terminat înainte de data de 30 aprilie 2007;

g) prejudiciului produs în urma unei emisii, a unui eveniment sau a unui incident, de la producerea căruia au trecut mai mult de 30 de ani.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (2) lit. a), regimul juridic stabilit de prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică situaţiilor care intră sub incidenţa convenţiilor prevăzute în anexa nr. 4până în momentul la care România devine parte la acestea.

ART. 5

(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu aduce atingere dreptului operatorului de a-şi limita răspunderea, conform legislaţiei care implementează Convenţiainternaţională privind limitarea răspunderii pentru creanţe maritime (LLMC) din 1976, la care România a aderat prin Legea nr. 284/2006, inclusiv orice amendament ulterior la convenţie, sau Convenţia de la Strasbourg privind limitarea responsabilităţii în navigaţia pe căile navigabile interioare (CLNI) din 1988, inclusiv orice amendament ulterior la convenţie.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), regimul juridic stabilit de prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică situaţiilor care intră sub incidenţa Convenţiei de la Strasbourg privind limitarea responsabilităţii în navigaţia pe căile navigabile interioare (CLNI) din 1988, inclusiv orice amendament ulterior, până la data la care România devine parte la acesta.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Competenţe

ART. 6

(1) Agenţia judeţeană pentru protecţia mediului este autoritatea competentă pentru stabilirea şi luarea măsurilor preventive şi reparatorii, precum şi pentru evaluarea caracterului semnificativ al prejudiciului asupra mediului.

(2) La stabilirea măsurilor preventive agenţia judeţeană pentru protecţia mediului se consultă cu comisariatele judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu. În funcţie de factorul de mediu potenţial afectat, agenţia judeţeană pentru protecţia mediului se poate consulta şi cu următoarele autorităţi şi/sau instituţii:

a) direcţiile bazinale de apă;

b) consiliile ştiinţifice organizate la nivelul ariilor naturale protejate;

c) oficiile de studii pedologice şi agrochimice judeţene;

d) inspectoratele teritoriale de regim silvic şi de vânătoare.

(3) La evaluarea caracterului semnificativ al prejudiciului asupra mediului şi la stabilirea măsurilor reparatorii agenţia judeţeană pentru protecţia mediului consultă pe lângă autorităţile prevăzute la alin. (2), după caz, şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

(4) Reprezentanţii autorităţilor şi/sau instituţiilor consultate au următoarele obligaţii:

a) de a analiza toate informaţiile şi/sau documentele transmise acestora de către agenţia judeţeană pentru protecţia mediului;

b) de a transmite opiniile lor agenţiei judeţene pentru protecţia mediului, în termen de 24 de ore, în cazul măsurilor preventive, şi de 5 zile, în cazul măsurilor reparatorii, de la primirea informaţiilor şi/sau a documentelor prevăzute la lit. a).

ART. 7

(1) În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 6alin. (1), agenţia judeţeană pentru protecţia mediului poate:

a) să îndeplinească măsurile preventive sau reparatorii stabilite, cu respectarea prevederilor art. 11lit. d), art. 12alin. (1) şi art. 15lit. e), respectiv ale art. 16alin. (1), direct sau prin încheierea de contracte cu persoane fizice sau juridice, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

b) să dispună luarea măsurilor preventive sau reparatorii necesare pe proprietatea unei terţe părţi;

c) să solicite operatorului în cauză realizarea unei evaluări proprii şi furnizarea oricăror informaţii şi date necesare în situaţia producerii unui prejudiciu;

(2) Operatorii au obligaţia de a transmite agenţiei judeţene pentru protecţia mediului rezultatele evaluărilor, precum şi datele şi informaţiile solicitate de aceasta, în termen de 3 zile de la obţinerea lor.

(3) Terţii au obligaţia de a permite realizarea de măsuri preventive sau reparatorii pe proprietăţile lor. Aceste măsuri nu trebuie să conducă, pe cât posibil, la scăderea valorii proprietăţii.

ART. 8

(1) Deciziile conducătorului agenţiei judeţene pentru protecţia mediului privind stabilirea măsurilor preventive sau reparatorii se motivează în fapt şi în drept şi conţin informaţii asupra termenelor şi procedurii contencios administrative prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

(2) Deciziile prevăzute la alin. (1) se comunică operatorului în cauză în termen de 24 de ore de la luarea lor, atât pentru măsurile preventive, cât şi pentru măsurile reparatorii.

ART. 9

Autoritatea competentă pentru constatarea prejudiciului asupra mediului, a unei ameninţări iminente cu un astfel de prejudiciu, precum şi pentru identificarea operatorului responsabil este Garda Naţională de Mediu, prin comisariatele judeţene.

CAP. 2

Măsurile preventive şi reparatorii

 

SECŢIUNEA 1

Acţiuni preventive

ART. 10

(1) În cazul unei ameninţări iminente cu un prejudiciu asupra mediului, operatorul este obligat să ia imediat măsurile preventive necesare şi, în termen de 2 ore de la luarea la cunoştinţă a apariţiei ameninţării, să informeze agenţia judeţeană pentru protecţia mediului şi comisariatul judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu.

(2) Informaţiile pe care operatorul este obligat să le aducă la cunoştinţă autorităţilor, conform prevederilor alin. (1), se referă la:

a) datele de identificare ale operatorului;

b) momentul şi locul apariţiei ameninţării iminente;

c) elementele de mediu posibil a fi afectate;

d) măsurile demarate pentru prevenirea prejudiciului;

e) alte informaţii considerate relevante de operator.

(3) Măsurile preventive prevăzute la alin. (1) trebuie să fie proporţionale cu ameninţarea iminentă şi să conducă la evitarea producerii prejudiciului, luând în considerare principiul precauţiei în luarea deciziilor.

(4) În termen de 1 oră de la finalizarea măsurilor preventive operatorul informează autorităţile prevăzute la alin. (1) despre măsurile întreprinse pentru prevenirea prejudiciului şi eficienţa acestora.

(5) În cazul în care ameninţarea iminentă persistă în ciuda măsurilor preventive adoptate, operatorul informează, în termen de 6 ore de la momentul la care a constatat ineficienţa măsurilor luate, agenţia judeţeană pentru protecţia mediului şi comisariatul judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu despre:

a) măsurile întreprinse pentru prevenirea prejudiciului;

b) evoluţia situaţiei în urma aplicării măsurilor preventive;

c) alte măsuri suplimentare, după caz, care se iau pentru prevenirea înrăutăţirii situaţiei.

ART. 11

În orice moment agenţia judeţeană pentru protecţia mediului are posibilitatea exercitării următoarelor atribuţii:

a) să solicite operatorului să furnizeze informaţii despre orice ameninţare iminentă cu un prejudiciu asupra mediului sau despre orice caz suspect de ameninţare iminentă;

b) să solicite operatorului să ia măsurile preventive necesare;

c) să dea operatorului instrucţiuni despre măsurile preventive necesar a fi luate;

d) să ia măsurile preventive necesare.

ART. 12

(1) Înainte de exercitarea atribuţiei prevăzute la art. 11lit. d), conducătorul agenţiei judeţene pentru protecţia mediului solicită operatorului să ia măsurile preventive.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), conducătorul agenţiei judeţene pentru protecţia mediului poate lua măsurile preventive necesare în situaţia în care operatorul:

a) nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute la art. 10alin. (1) sau nu s-a conformat prevederilor art. 11lit. b) sau c);

b) nu poate fi identificat;

c) nu are obligaţia de a suporta costurile conform prezentei ordonanţe de urgenţă.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Acţiuni reparatorii

ART. 13

În cazul producerii unui prejudiciu asupra mediului, operatorul informează, în maxim 2 ore de la producerea prejudiciului, agenţia judeţeană pentru protecţia mediului şi comisariatul judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu despre:

a) datele de identificare ale operatorului;

b) momentul şi locul producerii prejudiciului adus mediului;

c) caracteristicile prejudiciului adus mediului;

d) cauzele care au generat prejudiciul;

e) elementele de mediu afectate;

f) măsurile demarate pentru prevenirea extinderii sau agravării prejudiciului adus mediului;

g) alte informaţii considerate relevante de operator.

ART. 14

(1) Operatorul este obligat să:

a) acţioneze imediat pentru a controla, izola, elimina sau, în caz contrar, pentru a gestiona poluanţii respectivi şi/sau orice alţi factori contaminanţi, în scopul limitării sau prevenirii extinderii prejudiciului asupra mediului şi a efectelor negative asupra sănătăţii umane sau agravării deteriorării serviciilor.

b) ia măsurile reparatorii necesare, conform art. 17- 19.

(2) Măsurile reparatorii prevăzute la alin. (1) trebuie să fie proporţionale cu prejudiciul cauzat şi să conducă la îndepărtarea efectelor prejudiciului, luând în considerare principiul precauţiei în luarea deciziilor.

ART. 15

În orice moment conducătorul agenţiei judeţene pentru protecţia mediului are posibilitatea exercitării următoarelor atribuţii:

a) să solicite operatorului să furnizeze informaţii suplimentare despre orice prejudiciu care s-a produs şi despre măsurile luate conform prevederilor art. 13;

b) să acţioneze, să solicite operatorului să acţioneze sau să dea operatorului instrucţiuni pentru a controla, a izola, a elimina imediat sau, în caz contrar, pentru a gestiona poluanţii respectivi şi/sau alţi factori contaminanţi, în scopul limitării sau prevenirii extinderii prejudiciului asupra mediului şi a efectelor adverse asupra sănătăţii umane sau agravării deteriorării serviciilor;

c) să solicite operatorului să ia măsurile reparatorii necesare;

d) să indice operatorului sau să dea acestuia instrucţiuni despre măsurile reparatorii necesar a fi luate;

e) să ia măsurile reparatorii necesare.

ART. 16

(1) Înainte de exercitarea atribuţiei prevăzute la art. 15lit. e), conducătorul agenţiei judeţene pentru protecţia mediului solicită operatorului să ia măsurile reparatorii necesare.

(2) Agenţia judeţeană pentru protecţia mediului poate lua, în ultimă instanţă, măsurile reparatorii necesare, în situaţia în care operatorul:

a) nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute la art. 13, art. 14alin. (1) sau nu s-a conformat prevederilor art. 15lit. b), c) sau d);

b) nu poate fi identificat;

c) nu este obligat să suporte costurile conform prezentei ordonanţe de urgenţă.

ART. 17

(1) Operatorii identifică măsurile reparatorii posibile în conformitate cu anexa nr. 2şi le transmit agenţiei judeţene pentru protecţia mediului spre aprobare, în termen de 15 zile de la data producerii prejudiciului, cu excepţia cazului în care agenţia judeţeană pentru protecţia mediului a luat măsurile reparatorii respective conform prevederilor art. 15lit. e) şi ale art. 16.

(2) Agenţia judeţeană pentru protecţia mediului decide măsurile reparatorii care trebuie să fie implementate în conformitate cu anexa nr. 2. În luarea deciziei agenţia judeţeană pentru protecţia mediului se consultă cu operatorul implicat.

ART. 18

(1) În termen de 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la art. 17alin. (1) sau de la data luării la cunoştinţă, prin orice mijloace, despre prejudiciul adus mediului, agenţia judeţeană pentru protecţia mediului solicită, în scris, opinia asupra acestor măsuri persoanelor prevăzute la art. 20alin. (1) şi celor pe al căror teren urmează a se realiza măsurile reparatorii.

(2) Persoanele prevăzute la art. 20alin. (1) pot transmite opiniile lor asupra măsurilor reparatorii considerate necesare, în termen de 15 zile de la transmiterea solicitării.

(3) Agenţia judeţeană pentru protecţia mediului este obligată să ia în considerare la luarea deciziei opiniile primite de la persoanele prevăzute la art. 20alin. (1).

(4) Conducătorul agenţiei judeţene pentru protecţia mediului emite decizia privind măsurile reparatorii şi/sau prioritizarea reparării prejudiciilor aduse mediului, în termen de 5 zile de la primirea opiniilor prevăzute la alin. (2).

ART. 19

(1) În situaţia în care s-au produs mai multe prejudicii asupra mediului, iar agenţia judeţeană pentru protecţia mediului nu poate asigura luarea, în acelaşi timp, a măsurilor reparatorii, aceasta este îndreptăţită să decidă care dintre prejudicii trebuie reparat cu prioritate.

(2) În luarea deciziei agenţia judeţeană pentru protecţia mediului ia în considerare, printre altele, atât natura, dimensiunea şi gravitatea diferitelor prejudicii produse, cât şi posibilitatea regenerării naturale, acordând atenţie riscurilor pe care prejudiciul le reprezintă pentru sănătatea umană.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Dreptul la acţiune

ART. 20

(1) Orice persoană fizică sau juridică care este afectată sau posibil a fi afectată de un prejudiciu asupra mediului sau care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim are dreptul:

a) să transmită comisariatului judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu orice observaţii referitoare la producerea unui prejudiciu asupra mediului sau a unei ameninţări iminente cu un astfel de prejudiciu;

b) să solicite agenţiei judeţene pentru protecţia mediului, în scris sau prin mijloace electronice de comunicare, să ia măsurile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

(2) Se poate adresa comisariatului judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu şi, respectiv, agenţiei judeţene pentru protecţia mediului şi orice organizaţie neguvernamentală care promovează protecţia mediului şi care îndeplineşte condiţiile cerute de legislaţia în vigoare, considerându-se că aceasta este vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim.

ART. 21

Solicitarea prevăzută la art. 20alin. (1) lit. b) este însoţită de informaţiile şi datele relevante care susţin observaţiile transmise în legătură cu respectivul prejudiciu adus mediului.

ART. 22

(1) În situaţia în care solicitarea prevăzută la art. 20alin. (1) lit. b) şi informaţiile care o însoţesc arată, într-o manieră plauzibilă, că există un prejudiciu asupra mediului, agenţia judeţeană pentru protecţia mediului o analizează şi cere, în scris, operatorului în cauză opinia sa asupra solicitării şi informaţiilor anexate, în termen de 5 zile de la primirea acestei solicitări.

(2) Operatorul are la dispoziţie un termen de 5 zile de la primirea cererii din partea agenţiei judeţene pentru protecţia mediului pentru a transmite acesteia opinia sa.

ART. 23

(1) În termen de 15 zile de la transmiterea cererii către operator, agenţia judeţeană pentru protecţia mediului informează persoanele prevăzute la art. 20alin. (1) care au trimis comentarii, despre decizia de a acţiona sau de a refuza să acţioneze.

(2) Decizia prevăzută la alin. (1) se motivează în fapt şi în drept şi conţine informaţii asupra termenelor şi procedurii contencios administrative prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

ART. 24

În cazul unei ameninţări iminente cu un prejudiciu, agenţia judeţeană pentru protecţia mediului informează persoanele prevăzute la art. 20alin. (1) care au trimis observaţii, numai după luarea măsurilor necesare conform prezentei ordonanţe de urgenţă.

ART. 25

(1) Persoanele prevăzute la art. 20alin. (1) se pot adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru a ataca, din punct de vedere procedural sau substanţial, actele, deciziile sau omisiunile autorităţilor competente prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

(2) Soluţionarea cererii se realizează potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

 

CAP. 3

Suportarea şi recuperarea costurilor

 

SECŢIUNEA 1

Suportarea costurilor

ART. 26

Operatorul suportă costurile acţiunilor preventive şi reparatorii, inclusiv în situaţia în care aceste costuri au fost efectuate de agenţia judeţeană pentru protecţia mediului.

ART. 27

(1) Operatorul nu este obligat să suporte costul acţiunilor preventive sau reparatorii luate, când poate dovedi că prejudiciul adus mediului sau ameninţarea iminentă cu un asemenea prejudiciu:

a) a fost cauzat de o terţă parte şi s-a produs chiar dacă au fost luate măsurile de siguranţă corespunzătoare;

b) s-a produs ca urmare a conformării cu o dispoziţie sau instrucţiune obligatorie emisă de o autoritate publică, alta decât un ordin sau instrucţiune eliberate ca urmare a unei emisii sau incident cauzat de activităţile operatorului.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) statul, prin reprezentanţii săi legali, ia măsurile corespunzătoare pentru a permite operatorului să recupereze costurile suportate.

ART. 28

Prin excepţie de la prevederile art. 26, operatorul nu suportă costul acţiunilor reparatorii luate, dacă dovedeşte că nu a acţionat cu intenţie sau din culpă şi că prejudiciul asupra mediului a fost provocat de:

a) o emisie sau un eveniment autorizat în mod special şi în deplină concordanţă cu condiţiile prevăzute de actul de reglementare eliberat conform normelor care implementează măsurile prevăzute în anexa nr. 3, în vigoare la data emisiei sau evenimentului;

b) o emisie, o activitate sau orice modalitate de utilizare a unui produs în decursul unei activităţi, pentru care operatorul demonstrează că nu era posibil, conform stadiului cunoştinţelor tehnice şi ştiinţifice existente la data când emisia a fost eliberată sau când a avut loc activitatea, să producă un prejudiciu asupra mediului.

ART. 29

(1) Cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 27şi 28, agenţia judeţeană pentru protecţia mediului recuperează costurile acţiunilor preventive şi reparatorii realizate conform prezentei ordonanţe de urgenţă de la operatorul care a cauzat prejudiciul sau ameninţarea iminentă cu prejudiciul.

(2) În scopul garantării recuperării costurilor suportate, agenţia judeţeană pentru protecţia mediului instituie o ipotecă asupra bunurilor imobile ale operatorului şi o poprire asiguratorie, conform normelor legale în vigoare.

(3) Înscrierea în cartea funciară a ipotecii şi instituirea popririi asiguratorii se realizează pe baza dispoziţiei conducătorului agenţiei judeţene pentru protecţia mediului care a stabilit măsurile preventive sau reparatorii luate.

(4) Agenţia judeţeană pentru protecţia mediului poate decide să nu recupereze în totalitate costurile suportate, în cazul în care cheltuielile necesare în acest scop sunt mai mari decât suma recuperabilă sau când operatorul nu poate fi identificat.

ART. 30

Măsurile luate de agenţia judeţeană pentru protecţia mediului conform art. 11, 12, 15şi 16nu afectează răspunderea operatorilor responsabili conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi nu aduce atingere prevederilor art. 87şi 88ale Tratatului privind instituirea Comunităţilor Europene, încheiat la Roma în 1957, cu amendamentele ulterioare, la care România a devenit parte prin Legea nr. 157 din 24 mai 2005pentru ratificarea Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005.

ART. 31

(1) În cazul în care prejudiciul asupra mediului sau ameninţarea iminentă cu un astfel de prejudiciu a fost cauzată de mai mulţi operatori, aceştia sunt obligaţi să suporte în mod solidar costurile măsurilor preventive sau reparatorii.

(2) Efectele solidarităţii pasive, inclusiv alocarea costurilor între codebitori se realizează conform prevederilor legale în vigoare, luându-se în considerare dispoziţiile referitoare la divizarea răspunderii între producătorul şi utilizatorul unui produs.

(3) În cazul în care operatorul care a produs un prejudiciu asupra mediului sau o ameninţare iminentă cu un astfel de prejudiciu face parte dintr-un consorţiu sau o companie multinaţională, el răspunde în mod solidar şi indivizibil cu respectivul consorţiu sau respectiva companie.

ART. 32

(1) Agenţia judeţeană pentru protecţia mediului are dreptul să iniţieze împotriva operatorului sau, după caz, împotriva terţei persoane care a cauzat prejudiciul sau ameninţarea iminentă cu prejudiciul proceduri de recuperare a costurilor măsurilor preventive sau reparatorii adoptate conform prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) Dreptul agenţiei judeţene pentru protecţia mediului de a acţiona împotriva operatorului pentru recuperarea costurilor se prescrie în termen de 5 ani de la data când acele măsuri au fost realizate sau de la data când operatorul responsabil sau terţa persoană a fost identificată.

 

CAP. 4

Instrumente financiare şi cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene

 

SECŢIUNEA 1

Instrumente financiare

ART. 33

(1) Definirea formelor de garanţie financiară, inclusiv pentru cazurile de insolvenţă, şi măsurile pentru dezvoltarea ofertei de instrumente financiare privind răspunderea în domeniul mediului, care să permită operatorilor utilizarea acestora în scopul garantării obligaţiilor ce le revin conform prezentei ordonanţe de urgenţă, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţilor publice centrale pentru protecţia mediului şi pentru finanţe publice, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) La definirea formelor de garanţie financiară prevăzute la alin. (1) se iau în considerare următoarele:

a) stabilirea garanţiei se face în funcţie de gradul de periculozitate al activităţii profesionale desfăşurate sau propuse a fi desfăşurată;

b) gradul de periculozitate al activităţii profesionale se stabileşte în funcţie de potenţialele prejudicii pe care le poate cauza asupra mediului;

c) potenţialele prejudicii se determină pe baza evaluărilor de impact asupra mediului şi/sau a evaluărilor de risc prezentate de operatori.

ART. 34

Costurile măsurilor preventive sau reparatorii se alocă autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, prin hotărâre a Guvernului, din fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului pentru finanţarea acţiunilor de strictă urgenţă, în vederea prevenirii efectelor ameninţărilor iminente cu un prejudiciu şi/sau înlăturării efectelor produse de prejudiciul asupra mediului.

 

SECŢIUNEA A 2-A

Cooperarea cu state membre ale Uniunii Europene

ART. 35

(1) În situaţia în care prejudiciul asupra mediului afectează sau este posibil să afecteze alte state, agenţia judeţeană pentru protecţia mediului, prin intermediul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, cooperează cu autorităţile competente pentru protecţia mediului din statele afectate sau potenţial afectate, inclusiv printr-un schimb corespunzător de informaţii, în scopul luării măsurilor preventive şi, după caz, a măsurilor reparatorii a unui astfel de prejudiciu.

(2) Cooperarea dintre autorităţile centrale competente pentru protecţia mediului din România şi cele ale statelor afectate sau potenţial afectate se realizează inclusiv în baza tratatelor bilaterale în vigoare încheiate în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor.

ART. 36

(1) În situaţia în care prejudiciul asupra mediului s-a produs pe teritoriul României, agenţia judeţeană pentru protecţia mediului, prin intermediul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, furnizează informaţii, în termen de 24 de ore de la luarea la cunoştinţă despre prejudiciul asupra mediului, autorităţilor competente pentru protecţia mediului din statele potenţial afectate.

(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) se referă la:

a) momentul şi locul producerii prejudiciului adus mediului;

b) caracteristicile prejudiciului adus mediului;

c) elementele de mediu afectate;

d) măsurile luate pentru prevenirea extinderii sau agravării prejudiciului adus mediului;

e) alte informaţii considerate relevante.

ART. 37

(1) În cazul în care comisariatele judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu constată un prejudiciu a cărui origine nu se situează pe teritoriul României, informează Comisia Europeană şi alte state interesate, prin intermediul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, despre prejudiciul asupra mediului.

(2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului poate face:

a) recomandări privind adoptarea măsurilor preventive sau reparatorii;

b) demersurile necesare pentru recuperarea costurilor suportate în legătură cu adoptarea măsurilor preventive sau reparatorii.

ART. 38

Ministerul Afacerilor Externe sprijină demersurile autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului prevăzute la art. 36alin. (1) şi art. 37alin. (2).

 

CAP. 5

Sancţiuni

ART. 39

Este interzisă recuperarea dublă a costurilor în situaţia acţiunii concurente a autorităţilor competente şi a persoanei a cărei proprietate a fost afectată de prejudiciul asupra mediului.

ART. 40

(1) Următoarele fapte constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează:

a) nerespectarea prevederilor art. 7alin. (2) şi art. 10alin. (5) cu amendă între 5.000 lei şi 10.000 lei pentru persoane fizice şi între 10.000 lei şi 20.000 lei pentru persoane juridice;

b) nerespectarea prevederilor art. 10alin. (1) teza a doua, 13 şi 14 alin. (1) lit. a) cu amendă între 25.000 lei şi 40.000 lei pentru persoane fizice şi între 50.000 lei şi 80.000 lei pentru persoane juridice;

c) nerespectarea prevederilor art. 7alin. (3), art. 10alin. (1) prima teză, art. 14alin. (1) lit. b) şi art. 17alin. (1) cu amendă între 40.000 lei şi 50.000 lei pentru persoane fizice şi între 80.000 lei şi 100.000 lei pentru persoane juridice;

d) nerespectarea prevederilor art. 11lit. a) - c) şi art. 15lit. a) - d) cu amendă între 40.000 lei şi 50.000 lei pentru persoane fizice şi între 80.000 lei şi 100.000 lei pentru persoane juridice.

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de personalul împuternicit din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu.

ART. 41

(1) Dispoziţiile referitoare la contravenţii prevăzute la art. 40se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

ART. 42

(1) Constituie infracţiuni faptele prevăzute la art. 40dacă au pus în pericol viaţa, sănătatea sau integritatea corporală a uneia sau mai multor persoane şi se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 3 ani sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută la art. 40care a avut vreuna dintre urmările prevăzute în art. 182din Codul penal se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani dacă este săvârşită cu intenţie şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă dacă a fost săvârşită din culpă.

(3) Fapta prevăzută la art. 40care a avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 25 de ani dacă a fost săvârşită cu intenţie şi cu închisoare de la 1 la 5 ani dacă a fost săvârşită din culpă.

(4) Pentru faptele care constituie infracţiuni conform legii penale, comisarii Gărzii Naţionale de Mediu au obligaţia de a sesiza organele de urmărire penală.

 

CAP. 6

Dispoziţii tranzitorii şi finale

ART. 43

Prezenta ordonanţă de urgenţă nu aduce atingere prevederilor legislaţiei speciale din domeniul gospodăririi apelor, protecţiei speciilor, habitatelor naturale şi solului.

ART. 44

Prezenta ordonanţă de urgenţă nu aduce atingere prevederilor legislaţiei privind recuperarea prejudiciului cauzat proprietăţii sau persoanei.

ART. 45

(1) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului elaborează până la 31 decembrie 2012 un raport privind implementarea prezentei ordonanţe, care va cuprinde informaţiile şi datele prevăzute în anexa nr. 6.

(2) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului transmite autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului raportul prevăzut la alin. (1), până la data de 31 ianuarie 2013.

(3) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene raportul prevăzut la alin. (1) până la data de 31 martie 2013.

ART. 46

Autoritatea centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene actele normative naţionale care asigură conformarea cu prevederile Directivei 2004/35/CEprivind răspunderea de mediu cu referire la măsurile preventive şi de reparare, împreună cu un tabel de concordanţă.

ART. 47

Anexele nr. 1- 6 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune prevederile Directivei Consiliului şi Parlamentului European 2004/35/CEprivind răspunderea de mediu cu referire la măsurile preventive şi de reparare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 143 din 30 aprilie 2004.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Contrasemnează:

p. Ministrul mediului

şi dezvoltării durabile,

Lucia-Ana Varga,

secretar de stat

 

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Decebal Traian Remeş

 

p. Ministrul transporturilor,

Septimiu Buzaşu,

secretar de stat

 

Ministrul sănătăţii publice,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

 

Ministrul economiei şi finanţelor,

Varujan Vosganian

 

Bucureşti, 28 iunie 2007.

Nr. 68.

 

ANEXA 1

Criteriile pentru stabilirea caracterului semnificativ al efectelor unui prejudiciu asupra speciilor protejate şi habitatelor naturale

 

Caracterul semnificativ al oricărui prejudiciu care are efecte negative asupra atingerii sau menţinerii stării favorabile de conservare a habitatelor sau speciilor trebuie evaluat în raport cu stadiul conservării la momentul producerii prejudiciului, cu serviciile furnizate de atractivitatea şi utilitatea pe care ele o oferă, şi capacitatea lor de regenerare naturală. Schimbările semnificative negative ale stării iniţiale se determină cu ajutorul datelor măsurabile, ca de exemplu:

a) numărul de indivizi, densitatea lor sau suprafaţa pe care o ocupă;

b) rolul specific al indivizilor sau al suprafeţei prejudiciate în legătură cu conservarea speciilor sau a habitatelor, raritatea speciilor sau habitatului evaluată la nivel local, regional şi naţional, inclusiv la nivel comunitar;

c) capacitatea de răspândire a speciilor, conform dinamicii specifice acelor specii sau acelei populaţii, viabilitatea lor sau capacitatea de regenerare naturală a habitatului în funcţie de dinamica specifică a speciilor caracteristice sau populaţiilor lor;

d) capacitatea speciilor sau a habitatelor de a se reface, într-un timp scurt după producerea prejudiciului, fără nicio intervenţie cu excepţia unor măsuri de protecţie crescută, la o stare care tinde, exclusiv datorită dinamicii speciilor sau habitatului, să fie considerată echivalentă sau superioară stării iniţiale.

Prejudiciul care are un efect dovedit asupra sănătăţii umane trebuie considerat ca fiind prejudiciu semnificativ.

Nu se consideră ca prejudicii semnificative următoarele:

(i) variaţiile negative care sunt mai mici decât fluctuaţiile naturale considerate normale în cazul speciilor sau habitatului respectiv;

(ii) variaţiile negative datorate unor cauze naturale sau rezultate dintr-o intervenţie legată de managementul normal al siturilor, astfel cum sunt specificate în bazele de date ale habitatelor, în documentele specifice sau aşa cum au fost realizate anterior de către proprietari sau operatori;

(iii) prejudiciul adus speciilor sau habitatelor pentru care s-a stabilit că se vor reface, într-o perioadă scurtă de timp şi fără intervenţie, fie la starea iniţială, fie la o stare care tinde, exclusiv datorită dinamicii speciilor sau habitatului, să fie considerată echivalentă sau superioară stării iniţiale.

 

ANEXA 2

Repararea prejudiciului asupra mediului

 

Prezenta anexă stabileşte cadrul comun pentru alegerea celor mai potrivite măsuri care să asigure repararea prejudiciului asupra mediului.

1. Repararea prejudiciului asupra apelor sau a speciilor ori habitatelor naturale protejate

Repararea prejudiciului adus apelor sau speciilor ori habitatelor naturale protejate se realizează prin readucerea acestora la starea iniţială, printr-o reparare primară, complementară şi compensatorie, unde:

a) Reparare "primară" înseamnă orice măsură de remediere care readuce resursele naturale prejudiciate şi/sau serviciile afectate la starea iniţială sau la o stare apropiată de aceasta.

b) Reparare "complementară" înseamnă orice măsură de remediere întreprinsă cu privire la resursele naturale şi/sau serviciile pentru a compensa faptul că repararea primară nu a condus la refacerea completă a resurselor naturale şi/sau a serviciilor prejudiciate;

c) Reparare "compensatorie" înseamnă orice măsură întreprinsă pentru a compensa pierderile interimare de resurse naturale şi/sau de servicii care au loc între data producerii prejudiciului şi momentul în care repararea primară îşi produce pe deplin efectul;

d) "Pierderi interimare" înseamnă pierderi care rezultă din faptul că resursele naturale şi/sau serviciile prejudiciate nu-şi pot îndeplini funcţiile ecologice sau nu pot furniza servicii altor resurse naturale sau publicului până când îşi fac efectul măsurile primare sau complementare. Nu constau în compensarea financiară acordată publicului.

În cazul în care repararea primară nu conduce la readucerea mediului la starea iniţială, se iau măsuri de reparare complementară. În afară de aceasta, pentru a compensa pierderile interimare suferite se recurge la repararea compensatorie.

Repararea prejudiciului asupra apelor, speciilor sau a habitatelor naturale protejate implică, de asemenea, îndepărtarea oricărui risc semnificativ cu impact negativ asupra sănătăţii umane.

1.1. Obiectivele reparării

Scopul reparării primare

1.1.1. Scopul reparării primare este de a readuce resursele naturale şi/sau serviciile prejudiciate la starea iniţială sau la o stare apropiată de aceasta.

Scopul reparării complementare

1.1.2. În cazul în care resursele naturale şi/sau serviciile prejudiciate nu revin la starea iniţială, se recurge la repararea complementară. Scopul reparării complementare este de a furniza un nivel al resurselor naturale şi/sau serviciilor inclusiv, după caz, într-un sit alternativ, similar cu cel care ar fi fost furnizat dacă situl prejudiciat ar fi revenit la starea sa iniţială. În cazul în care este posibil şi oportun, situl alternativ trebuie să fie legat geografic de situl prejudiciat, luând în considerare interesele populaţiei afectate.

Scopul reparării compensatorii

1.1.3. Repararea compensatorie se întreprinde pentru a compensa pierderile interimare de resurse naturale şi de servicii până la refacerea acestora. Compensarea constă în îmbunătăţiri suplimentare aduse habitatelor naturale şi speciilor protejate sau apelor, fie în situl prejudiciat, fie într-un alt sit alternativ. Ea nu constă într-o compensare financiară acordată publicului.

1.2. Identificarea măsurilor de reparare

Identificarea măsurilor de reparare primară

1.2.1. Se iau în considerare opţiunile de acţiune menite să readucă direct resursele naturale şi serviciile la starea lor iniţială în ritm accelerat, ori cele de recuperare pe cale naturală.

Identificarea măsurilor de reparare complementară şi compensatorie

1.2.2. La determinarea complexităţii măsurilor de reparare complementare şi compensatorii se utilizează în primul rând abordările vizând o echivalenţă "resursă la resursă" sau "serviciu la serviciu". În cadrul acestor abordări, au prioritate acţiunile care furnizează resurse naturale şi/sau servicii de acelaşi tip, calitate şi cantitate cu cele prejudiciate. Când acest lucru nu este posibil, se furnizează resurse naturale şi/sau servicii alternative. De exemplu, o reducere a calităţii măsurilor poate fi compensată cu un număr mai mare de măsuri de reparare.

1.2.3. În cazul în care nu se poate utiliza prima variantă de abordare "resursă la resursă" sau "serviciu la serviciu", se folosesc tehnicile alternative de evaluare. Agenţia judeţeană pentru protecţia mediului în colaborare cu Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului pot stabili metoda care trebuie folosită, de exemplu, evaluarea monetară, pentru a determina amploarea măsurilor reparatorii complementare şi compensatorii necesare. În cazul în care se poate face o evaluare a pierderilor de resurse şi/sau servicii, însă evaluarea înlocuirii resurselor naturale şi/sau serviciilor nu se poate realiza într-un timp util sau la un cost rezonabil, Agenţia judeţeană pentru protecţia mediului în colaborare cu Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului pot alege măsurile reparatorii al căror cost este echivalent cu valoarea monetară estimată a resurselor naturale şi/sau a serviciilor pierdute.

Măsurile reparatorii complementare şi compensatorii se stabilesc astfel încât să furnizeze resurse naturale şi/sau servicii suplimentare ţinând seama de perioada de timp necesară şi de cerinţele de planificare a măsurilor reparatorii. De exemplu, cu cât este mai lungă perioada de revenire la starea iniţială, cu atât va fi mai mare numărul măsurilor reparatorii compensatorii care vor fi luate, toate celelalte rămânând egale.

1.3. Alegerea opţiunilor reparatorii

1.3.1. Opţiunile rezonabile reparatorii se evaluează folosind cele mai bune tehnologii disponibile, pe baza următoarelor criterii:

a) efectul fiecărei opţiuni asupra sănătăţii şi securităţii populaţiei;

b) costul punerii în aplicare a opţiunii;

c) şansele de reuşită a fiecărei opţiuni;

d) măsura în care fiecare opţiune va preveni viitoare prejudicii şi va evita prejudicii colaterale care s-ar putea produce ca rezultat al punerii în aplicare a acestei opţiuni;

e) măsura în care fiecare opţiune are efecte favorabile asupra fiecărei componente a resursei naturale şi/sau serviciului;

f) măsura în care fiecare opţiune ţine cont de aspectele sociale, economice şi culturale relevante şi de alţi factori relevanţi specifici locului;

g) termenul necesar pentru ca refacerea prejudiciului asupra mediului să fie efectivă;

h) măsura în care fiecare opţiune conduce la refacerea zonei prejudiciate;

i) legătura geografică cu zona prejudiciată.

1.3.2. La evaluarea diferitelor opţiuni reparatorii identificate pot fi alese măsuri reparatorii primare care nu restabilesc în întregime starea iniţială a apelor sau a habitatelor naturale ori speciilor protejate care au fost prejudiciate, sau măsuri care produc o refacere mai lentă. Această decizie poate fi luată numai dacă resursele naturale şi/sau serviciile existente ale sitului primar ca urmare a deciziei, sunt compensate prin intensificarea acţiunilor complementare sau compensatorii în scopul furnizării unui nivel similar al resurselor şi/sau serviciilor, aşa cum existau. O astfel de situaţie este, de exemplu, când resursele naturale şi/sau serviciile echivalente pot fi furnizate altundeva, la un cost mai mic. Măsurile reparatorii suplimentare se stabilesc în conformitate cu regulile prevăzute la pct. 1.2.2.

1.3.3. Fără a aduce atingere regulilor stabilite la pct. 1.3.2. şi conform art. 18din ordonanţa de urgenţă, agenţia locală pentru protecţia mediului este abilitată să decidă că nu este necesar a se lua măsuri suplimentare reparatorii în cazul în care:

(a) măsurile reparatorii deja luate garantează că nu mai există niciun risc semnificativ care să afecteze în mod negativ sănătatea umană, apele sau speciile şi habitatele naturale protejate, şi

(b) costul măsurilor reparatorii care trebuie luate pentru atingerea stării iniţiale sau a unui nivel similar ar fi disproporţionat în raport cu beneficiile de mediu aşteptate.

2. Repararea prejudiciului asupra solului

Se iau măsurile necesare pentru a asigura, cel puţin, eliminarea, controlul, izolarea sau diminuarea poluanţilor relevanţi, astfel încât solul contaminat, ţinând cont de utilizarea lui actuală sau viitoare, aprobată la momentul prejudiciului, să nu mai prezinte vreun risc semnificativ cu impact negativ asupra sănătăţii umane. Prezenţa unor astfel de riscuri se evaluează prin proceduri de evaluare a riscului, având în vedere caracteristicile şi categoria de folosinţă a solului, tipul şi concentraţia substanţelor, preparatelor, organismelor sau microorganismelor periculoase, gradul de risc pe care acestea îl reprezintă şi posibilitatea de dispersie. Categoria de folosinţă a solului se stabileşte pe baza reglementărilor care privesc folosinţa solului sau a altor reglementări relevante, în vigoare la data producerii prejudiciului.

În cazul în care se schimbă categoria de folosinţă a solului, se iau toate măsurile necesare pentru a preveni orice efecte negative asupra sănătăţii umane.

În cazul în care nu există reglementări privind folosinţa solului sau alte reglementări relevante, categoria de folosinţă a zonei respective se determină în funcţie de caracteristica suprafeţei unde s-a produs prejudiciul, luând în considerare dezvoltarea sa previzionată.

Se ia în considerare opţiunea de regenerare pe cale naturală, opţiune în care nu are loc nicio intervenţie umană directă în procesul de regenerare.

 

ANEXA 3

Activităţile pentru care răspunderea este obiectivă

 

1. Funcţionarea instalaţiilor care fac obiectul procedurii de autorizare integrată de mediu conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări prin Legea nr. 84/2006. Aceasta înseamnă activităţile prevăzute în anexa nr. 1a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 aprobată cu modificări prin Legea nr. 84/2006, cu excepţia instalaţiilor sau părţi ale instalaţiilor utilizate pentru cercetare, dezvoltare şi testare de produse şi procese noi.

2. Activităţile de gestionare a deşeurilor, inclusiv colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor şi a deşeurilor periculoase, precum şi inspecţia şi controlul acestor operaţiuni şi monitorizarea postînchidere a depozitelor de deşeuri, care fac obiectul autorizării sau înregistrării, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 426/2001, cu completările ulterioare.

Activităţile de gestionare a deşeurilor presupun, între altele, operarea depozitelor de deşeuri conform Hotărârii Guvernului nr. 349/2005privind depozitarea deşeurilor, precum şi operarea instalaţiilor de incinerare conform Hotărârii Guvernului nr. 128/2002privind incinerarea deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare.

3. Toate evacuările în apele interioare de suprafaţă care necesită o autorizare prealabilă conform Hotărârii Guvernului nr. 351/2005privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase, cu modificările şi completările ulterioare.

4. Toate evacuările substanţelor în apele subterane, care necesită o autorizare prealabilă conform Hotărârii Guvernului nr. 351/2005privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase, cu modificările şi completările ulterioare.

5. Evacuarea sau injectarea unor poluanţi în apele de suprafaţă sau subterane, care necesită un aviz, o autorizaţie sau o înregistrare pe baza unor reguli general obligatorii, conform Legii nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

6. Prelevările de apă şi acumulările de apă de suprafaţă, care fac obiectul unei autorizări prealabile conform Legii nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

7. Producerea, utilizarea, depozitarea, procesarea, încărcarea/umplerea recipienţilor, eliberarea în mediu şi transportul pe amplasament a:

a) substanţelor şi preparatelor periculoase prevăzute la art. 7din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobată cu modificări prin Legea nr. 451/2001, cu modificările şi completările ulterioare;

b) produselor de protecţie a plantelor prevăzute la art. 3din Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor în vederea plasării pe piaţă şi a utilizării lor pe teritoriul României, cu modificările şi completările ulterioare;

c) produselor biocide prevăzute la art. 10lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 956/2005 privind plasarea pe piaţă a produselor biocide, cu modificările ulterioare.

8. Transportul rutier, feroviar, pe căi navigabile interioare, maritim sau aerian al mărfurilor periculoase sau poluante definite în:

a) anexala Hotărârea Guvernului nr. 1.374/2000 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea etapizată, în traficul intern, a prevederilor Acordului Europeanreferitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase - A.D.R., încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea nr. 31/1994, cu modificările ulterioare, sau în

b) anexala Ordonanţa Guvernului nr. 49/1999 privind transportul mărfurilor periculoase pe calea ferată - RID, aprobată cu modificări prin Legea nr. 788/2001, sau în

c) OrdinulMinistrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 323/2006 pentru aprobarea sistemului de informare şi monitorizare a traficului navelor care intră/ies în/din apele naţionale navigabile ale României.

9. Orice utilizare în condiţii de izolare, inclusiv transportul microorganismelor modificate genetic conform prevederilor legislaţiei în domeniu privind utilizarea în condiţii de izolare a organismelor modificate genetic.

10. Orice introducere deliberată în mediu, orice transport sau orice introducere pe piaţă a organismelor modificate genetic, conform legislaţiei în domeniu privind introducerea deliberată în mediu şi pe piaţă a organismelor modificate genetic.

11. Transportul transfrontieră al deşeurilor în, înspre sau dinspre Uniunea Europeană, care necesită o autorizare prealabilă sau care este interzis conform Regulamentului Consiliului nr. 259/93/CEE privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în, înspre şi dinspre Comunitatea Europeană.

Începând cu 12 iulie 2007, trimiterea la Regulamentul Consiliului nr. 259/93/CEE se consideră a fi făcută la Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1.013/2006/CE.

 

ANEXA 4

Convenţiile internaţionale care reglementează răspunderea sau compensarea pentru incidentele din domeniul transporturilor

 

a) Convenţiainternaţională privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, încheiată la Londra la 27 noiembrie 1992 la care România a aderat prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2000 cu modificările ulterioare;

b) Convenţia internaţională din 27 noiembrie 1992 privind stabilirea unui Fond internaţional pentru compensarea daunelor provocate prin poluarea cu hidrocarburi;

c) Convenţia internaţională din 23 martie 2001 privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluarea cu combustibil de consum de la nave;

d) Convenţia internaţională din 3 mai 1996 privind răspunderea şi compensaţia pentru daune în legătură cu transportul pe mare al substanţelor periculoase şi toxice;

e) Convenţia din 10 octombrie 1989 privind răspunderea civilă pentru pagubele produse în timpul transportului pe şosea, cale ferată şi cu vase de navigaţie fluvială a mărfurilor periculoase.

 

ANEXA 5

Instrumentele internaţionale care reglementează răspunderea sau compensarea pentru incidentele din domeniul nuclear

 

a) Convenţia de la Paris din 29 iulie 1960 privind răspunderea civilă în domeniul energiei nucleare şi Convenţia Suplimentară de la Bruxelles din 31 ianuarie 1963;

b) Convenţia de la Viena din 21 mai 1963privind răspunderea civilă pentru daune nucleare, la care România a aderat prin Legea nr. 106/1992 pentru aderarea României la Convenţia privind răspunderea civilă pentru daune nucleare şi la Protocolulcomun referitor la aplicarea Convenţiei de la Vienaşi a Convenţiei de la Paris;

c) Convenţia din 12 septembrie 1997privind compensaţiile suplimentare pentru daunele nucleare ratificată de România prin Legea nr. 5/1999;

d) ProtocolulComun din 21 septembrie 1988 privind punerea în aplicare a Convenţiei de la Vienaşi a Convenţiei de la Paris la care România a devenit parte prin Legea nr. 106/1992pentru aderarea României la Convenţia privind răspunderea civilă pentru daune nucleare şi la Protocolulcomun referitor la aplicarea Convenţiei de la Vienaşi a Convenţiei de la Paris;

e) Convenţia de la Bruxelles din 17 decembrie 1971 privind răspunderea civilă în domeniul transportului maritim al materialului nuclear.

 

ANEXA 6

Informaţiile şi datele care se raportează Comisiei Europene

 

Raportul prevăzut la art. 44alin. (1) din ordonanţa de urgenţă include o listă a cazurilor de prejudicii asupra mediului şi a cazurilor de răspundere conform prezentei legi, şi conţine următoarele informaţii şi date pentru fiecare caz în parte:

1. Tipul de prejudiciu asupra mediului, data la care acesta s-a produs şi/sau a fost identificat şi data la care au fost iniţiate procedurile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

2. Codul de clasificare a activităţilor persoanei sau persoanelor juridice responsabile, conform Hotărârii Guvernului nr. 656/1997privind aprobarea Clasificării activităţilor din economia naţională- CAEN, cu modificările ulterioare.

3. Iniţierea, după caz, a procedurii de contencios administrativ fie de către părţile responsabile fie de către persoanele care au calitate procesuală activă conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. Se specifică categoria reclamanţilor şi rezultatele procedurii.

4. Rezultatele procesului de reparare.

5. Data încheierii procedurii de contencios administrativ prevăzută la art. 8alin. (1) şi art. 25alin. (1) şi a procedurii de recuperare a costurilor, prevăzută la art. 32.

Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului poate solicita agenţiei judeţene pentru protecţia mediului includerea în raportul prevăzut la art. 44a oricăror alte informaţii şi date pe care le consideră utile pentru a permite evaluarea corectă a aplicării prezentei ordonanţe de urgenţă, de exemplu:

a) Costurile suportate pentru realizarea măsurilor preventive şi reparatorii, conform prezentei ordonanţe de urgenţă:

(i) plătite direct de către părţile responsabile, în cazul în care aceste informaţii sunt disponibile;

(ii) recuperate de la părţile responsabile;

(iii) nerecuperate de la părţile responsabile, cu indicarea motivelor pentru care aceste costuri nu au fost recuperate.

b) Rezultatele acţiunilor de promovare şi de punere în aplicare a instrumentelor financiare utilizate în conformitate cu prezenta ordonanţă de urgenţă.

c) O evaluare a costurilor administrative anuale suplimentare suportate de autorităţile publice pentru crearea şi punerea în funcţiune a structurilor administrative necesare pentru implementarea şi controlul aplicării prezentei ordonanţe de urgenţă.


Legea nr. 74/2019 privind gestionarea siturilor potențial contaminate și a celor contaminate