Biodiversitate
Biodiversitate – variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale şi a complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifică, interspecifică şi diversitatea ecosistemelor (conform OUG 57/2007).
În prezent, suntem martorii unei pierderi constante a biodiversităţii cu consecinţe profunde pentru mediul natural şi pentru bunăstarea oamenilor. Cauzele principale sunt schimbările care se produc în habitatele naturale. Acestea au loc datorită sistemelor de producţie agricolă intensivă, construcţiilor, exploatării resurselor minerale, exploatării excesive a pădurilor, oceanelor, râurilor, lacurilor şi a rezervelor solului şi subsolului, invaziilor de specii străine, poluării şi - tot mai mult - datorită schimbărilor climatice la nivel global.
Europa a stabilit un obiectiv de stopare a pierderii biodiversităţii până în 2010. Raporul publicat în 2010 de către Comisia Europeană confirmă faptul că UE nu a reuşit să îşi îndeplinească obiectivul de stopare a declinului biodiversităţii. Cu toate acestea, evaluarea relevă faptul că în ultimii doi ani s-au făcut progrese semnificative. Învăţămintele importante obţinute în urma implementării planului de acţiune vor sta la baza strategiei post-2010 a UE.
Integrarea preocupărilor legate de biodiversitate şi de ecosisteme în alte politici ale UE va fi esenţială pentru strategia post-2010. Oportunităţi importante sunt oferite de reformele planificate ale unor domenii de politică ce prezintă implicaţii pentru biodiversitate - cum sunt politica agricolă comună şi politica comună în domeniul pescuitului - precum şi de pregătirile pentru următoarea perioadă de programare a politicii regionale a UE. Acestea sunt importante atât din punctul de vedere al reducerii impactului asupra biodiversităţii, cât şi ca surse potenţiale de finanţare pentru conservarea şi restabilirea biodiversităţii.
În afara Uniunii Europene, situaţia arată mult mai rău: între 12% şi 55% din anumite grupuri de vertebrate, nevertebrate şi plante sunt ameninţate cu dispariţia.
În spaţiul comunitar s-au înregistrat progrese în ceea ce priveşte conservarea biodiversităţii. Astfel, reţeaua Natura 2000 a fost extinsă, cuprinzând în prezent circa 26 000 de situri – adică 18% din suprafaţa terestră a Uniunii Europene.
În luna octombrie, în Japonia, la Nagoya, are loc Conventia privind Diversitatea Biologica - summit unde se vor discuta noile obiective privind biodiversitatea la nivel global.
Convenţia privind Diversitatea Biologică (CDB) este un acord internaţional, fiind cunoscut şi sub numele de Convenţia de la Rio (Rio de Janeiro, 1992). Scopul său este de a conserva diversitatea biologică din întreaga lume. România a ratificat Convenţia privind Diversitatea Biologică în 1994 (Legea 58/1994 pentru ratificarea Conventiei privind diversitatea biologica, semnata la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992).
Obiectivele Convenţiei privind diversitatea biologică sunt: conservarea diversităţii biologice, utilizarea durabilă a componentelor sale şi împărţirea corectă şi echitabilă a beneficiilor ce rezultă din utilizarea resurselor genetice, inclusiv prin accesul corespunzător la resursele genetice, prin transferul adecvat de tehnologii, ţinând cont de toate drepturile asupra acestor resurse şi tehnologii, şi prin finanţarea corespunzătoare.