Poluanţi organici persistenţi POPs

          Poluanţii organici persistenţi (POP) sunt substanţe chimice care persistă perioade lungi în mediul înconjurător, se bioacumulează în organismele vii şi prezintă riscuri pe perioade lungi, pentru oameni, mediu şi animale.
          Principala sursă directă de POP-uri este folosirea în agricultură a pesticidelor.
          O formă deosebit de periculoasă de producere a dioxinelor şi furanilor este constituită de arderea miriştilor.
          Alte procese din care pot rezulta dioxine şi furani, PCB sunt următoarele:
               o Procese de fabricare: producere de chimicale clorurate, obţinerea de clor cu folosirea electrolizei;
               o Procese termice: cuptoare de ciment, instalaţii de preparare la cald a mixturilor asfaltice, incinerarea deşeurilor;
               o Procese de reciclare: reciclarea metalelor, reciclarea hârtiei.
          În domeniul POPs-urilor au fost promovate HG nr. 561/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului nr. 850/2004/CE privind poluanţii organici persistenţi şi pentru modificarea Directivei nr. 79/117/CEE şi HG nr. 1497/2008 pentru aprobarea Planului Naţional de Implementare a prevederilor Convenţiei de la Stockholm, aferent perioadei 2008-2029.
          Obiectivele Planului Naţional de Implementare a prevederilor Convenţiei de la Stocholm din 22 mai 2001- privind poluanţii organici persistenţi, vizează reducerea sau eliminarea emisiilor generate de deşeuri şi haldele de deşeuri, stoparea producerii POPs–urilor, restricţionarea folosirii DDT, reducerea emisiilor accidentale de dioxine, HCB-uri şi PCB-uri generate de activităţile sociale şi economice.