Capitolul II IPPC

Capitolul II al  Directivei 2010/75/EU (IED) (transpusă prin Legea 278/2013 privind emisiile industriale) conţine  dispoziţii aplicabile activităţilor prevăzute în Anexa nr. 1 (IPPC).

 

Operatorii care desfăşoară în instalaţii  industriale una sau mai multe activităţi din Anexa I sunt obligaţi să deţină o autorizaţie integrată de mediu, emisă în baza Ordinului MAPAM nr. 818/2003

 

In ceea ce priveşte activităţile listate în Anexa I, dispoziţiile Directivei privind emisiile industriale au la bază câteva principii, şi anume: (1) o abordare integrată, (2) cele mai bune tehnici disponibile, (3) flexibilitate, (4) inspecţiile de mediu şi (5) participarea publicului.

 

1.     Abordarea integrată ţine cont de performanţa de mediu a întregii instalaţii, cuprinzând: emisiile în aer, apă şi sol, generarea de deşeuri, utilizarea de materii prime, eficienţa energetică, zgomot, prevenirea accidentelor, precum şi readucerea la o stare satisfăcătoare a amplasamentului  în momentul închiderii activităţii, în scopul asigurării unui nivel înalt de protecţie a mediului în întregul lui.

Pentru activităţile care implică utilizarea, producerea sau eliberarea de substanţe periculoase relevante, IED cere operatorilor pregătirea unui Raport privind situaţia de referinţă, înainte de începerea operării instalaţiei sau înainte primei actualizării a autorizaţiei integrate de mediu, având în vedere posibilitatea poluării solului şi apelor subterane, cu asigurarea unei abordări integrate.

 

2.     IED prevede că autorizaţiile integrate de mediu emise pentru operarea instalaţiilor industriale trebuie să conţină valori limită de emisie (VLE) bazate pe Cele mai Bune Tehnici Disponibile (BAT), aşa cum au fost definite de Directiva IPPC. Concluziile BAT, documente, adoptate de Comisia Europeană prin Decizii de punere în aplicare, care conţin informaţii referitoare la nivelul emisiilor asociate celor mai bune tehnici disponibile, trebuie să stea la baza stabilirii condiţiilor din autorizaţia integrată de mediu.

Comisia Europeană, prin Biroul European IPPC al Institutului pentru Studii Tehnologice Prospective din cadrul Centrului Comun de Cercetare al UE din Sevilia (Spania), asistă Statele membre şi operatorii în determinarea BAT. Biroul European IPPC coordonează schimbul de informaţii cu experţii din Statele membre şi propune spre adoptare şi publicare Comisiei Europene Concluziile BAT şi Documentul de Referinţă privind Cele Mai Bune Tehnici Disponibile (BREF).

 

3.     Flexibilitatea permite autorităţilor competente pentru protecţia mediului ca în determinarea condiţiilor de autorizare să stabilească VLE mai puţin stricte în cazuri speciale în care evaluările de mediu demonstrează că atingerea emisiilor asociate aplicării celor mai bune tehnici disponibile ar duce la costuri ridicate, disproporţionate comparativ cu beneficiul de mediu. Autorităţile competente trebuie să motiveze aplicarea acestor VLE ţinând cont de caracteristicile tehnice ale instalaţiei, amplasarea geografică a acesteia şi condiţiile locale de mediu, inclusiv evaluările cost-beneficiu.

4. Directiva emisiilor industriale conţine prevederi referitoare la inspecţiile de mediu care se realizează prin implementarea unui sistem de inspecţii de mediu şi planuri de inspecţie, incluzând verificarea amplasamentului cel puţin o dată la 1 sau 3 ani. Periodicitatea inspecţiilor trebuie stabilită pe baza evaluării sistematice a riscurilor pentru mediu asociate instalaţiilor în cauză. In România autoritatea cu competenţe în inspecţia de mediu este Garda Naţională de Mediu şi structurile sale teritoriale.

 

5. Prevederile IED asigură participarea publicului  la procesul decizional de emitere a autorizaţiilor integrate de mediu şi informarea lui cu privire la emiterea autorizaţiilor pentru instalaţii noi, pentru orice modificare substanţială a instalaţiei sau a condiţiilor unei autorizaţii.

Autoritatea competentă pune de asemenea la dispoziţia publicului detalii cu privire la măsurile luate de către operator la încetarea definitivă a activităţilor, precum şi rezultatele monitorizării emisiilor, aşa cum sunt prevăzute în temeiul condiţiilor de autorizare şi deţinute de către autorităţile competente.