Back

22 Mai 2016 - Ziua Internaţională a Diversităţii Biologice

 

22 Mai 2016 - Ziua Internaţională  a Diversităţii Biologice

Integrarea biodiversităţii -  Oamenii şi susţinerea mijloacelor lor de trai

 

Biodiversitatea este fundamentul pentru viaţă şi pentru serviciile esenţiale oferite de ecosisteme. Prin urmare, ea stă la baza mijloacelor de trai ale oamenilor şi dezvoltarea durabilă în toate domeniile de activitate, inclusiv în sectoare economice, cum ar fi agricultura, silvicultura, pescuitul şi turismul, printre altele. Prin stoparea pierderii biodiversităţii, investim în oameni, viaţă şi bunăstarea lor.

Reuniunea a treisprezecea a Conferinţei părţilor la Convenţia privind diversitatea biologică (COP 13) care va avea loc la Cancun, Mexic, între 4- 17 decembrie 2016, se va concentra pe integrarea biodiversităţii în cadrul şi între sectoare, care este strâns legată de tema din acest an pentru Ziua Internaţională a Biodiversităţii.

Agricultură:

Menţinerea biodiversităţii agricole înseamnă:

  • Creşterea productivităţii în condiţii dificile sau în continuă schimbare
  • Valorificarea puterii speciilor indigene
  • Creşterea rezistenţei culturilor la boli şi dăunători

Conservarea diversităţii genetice şi biologice în agricultură înseamnă susţinerea oamenilor şi a mijloacelor lor de trai.


Pescuit şi acvacultură:

Ocuparea forţei de muncă în sectorul „pescuit şi acvacultură” a crescut mai repede decât populaţia lumii:

  • Asia – 84%
  • Africa – 10%
  • America Latină şi Caraibe – 3,9%
  • Altele – 2,1%

120 milioane de lucrători sunt direct dependenţi de pescuit pentru mijloacele lor de subzistenţă. 116 milioane dintre aceşti oameni trăiesc în ţări în curs de dezvoltare.

Silvicultură:

1,6 miliarde de oameni din întreaga lume depind de domeniul silvicultură pentru mijloacele lor de subzistenţă – 20% din populaţia globală a lumii.

300- 350 milioane de oameni (din care jumătate sunt indigeni) trăiesc aproape de păduri  compacte şi depind aproape complet de biodiversitatea forestieră. În plus, populaţia depinde de resursele forestiere pentru hrană, materiale de construcţie şi energie.
 

Biodiversitatea este esențială pentru satisfacerea nevoilor umane. Cu toate acestea, ea continuă să se piardă într-un ritm alarmant. Pentru a atinge ţinta anului 2020 pentru Biodiversitate şi cele trei obiective ale Convenției privind diversitatea biologică, valoarea biodiversității trebuie să se reflecte în deciziile de zi cu zi luate de toate părțile societății și în toate sectoarele economiei.

Instrumentele cheie pentru realizarea acestor deziderate și pentru punerea în aplicare a Convenției sunt strategiile naționale privind biodiversitatea și planurile de acțiune. În timp ce importanța lor este consacrată în textul convenției în sine, acestor instrumente li s-a dat o atenție reînnoită începând cu a opta reuniune a Conferinței părților – Curitiba, Brazilia.

Progresul este obținut în cele trei mari tipuri sau abordări pentru integrarea perspectivei:

  • integrarea biodiversității în sectoare economice (agricultură, silvicultură, pescuit, turism, educație, sănătate etc.);
  • integrarea în strategiile și politicile trans-sectoriale (finanțe, dezvoltare națională, eradicarea sărăciei etc.);
  • integrarea în amenajarea teritoriului, în special la nivelurile  provinciale/ de stat și municipale.

Un exemplu de abordare strategică a problemei biodiversităţii este Japonia. A treia versiune a Strategiei naţionale pentru biodiversitate a Japoniei a şi a Planului de acţiune stabileşte o viziune centenară pentru conservarea biodiversităţii şi utilizarea durabilă în contextul schimbărilor demografice majore şi schimbărilor climatice. Strategia este construită pe trei dintre principiile abordării ecosistemice: principiul precauţiei, managementul adaptativ şi de participare a societăţii la luarea deciziilor. Cele patru strategii generale reprezintă integrarea biodiversităţii în viaţa de zi cu zi a indivizilor, recreând relaţia dintre oameni, comunităţi locale şi natură, asigurarea legăturilor dintre păduri, râuri, mare şi mediul rural şi luarea de măsuri într-un context global. O trăsătură distinctă a abordării japoneze este importanţa dedicată protejării peisajelor productive "Satoyama". Strategia recunoaşte impactul Japoniei asupra biodiversităţii altor ţări, prin importul de produse alimentare şi de lemn şi propune acţiuni pentru a reduce această amprentă.