Back

ARII PROTEJATE

 Garantarea conservarii si utilizarii durabile a patrimoniului natural, obiectiv de interes  public major si componenta fundamentala a strategiei nationale pentru dezvoltare durabila, este asigurata prin prevederile OUG nr.57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice.

 Pentru asigurarea masurilor speciale de protectie si conservare in situ a bunurilor patrimoniului natural se instituie un regim diferentiat de protectie potrivit urmatoarelor categorii de arii naturale protejate:

 - de interes national:rezervatii stiintifice, parcuri nationale, monumente ale naturii, rezervatii naturale, parcuri naturale;

- de interes international: situri ale patrimoniului universal, geoparcuri, zone umede, rezervatii ale biosferei;

- de interes comunitar sau situri “Natura 2000”;

-de interes judetean sau local.

In sens larg, protectia naturii are ca obiectiv principal pastrarea nealterata a ecosistemelor naturale (ecofondului) şi a fondului genetic (genofondului) la nivel global si regional, in vederea asigurarii echilibrului intre componenetele naturale ale mediului, pe de o parte si intre acestea si societatea umana, pe de alta parte.

 In conditiile actuale, cand pe teritorii extinse presiunile exercitate de diferitele moduri de utilizare a terenurilor asupra capitalului natural al planetei au atins valori critice, numeroase peisaje aflandu-se deja in degradare, protectia si conservarea naturii ocupa un loc prioritar in domeniul preocuparilor specialistilor in stiintele Pamantului. Presiunea antropica a avut cel mai mare impact asupra biodiversitatii floristice si faunistice, plantele si animalele fiind cele mai vulnerabile elemente naturale ale mediului, in raport cu activitatile umane; existenta acestora este indisolubil legata de calitatea celorlalte componente ale peisajului.

  Principalii factori responsabili in timp istoric de disparitia a numeroase specii floristice si faunistice pot fi considerati:

- vanatul excesiv (cauza principala a disparitiei pinguinului urias, Alca impennis, al carui areal se extindea acum cateva secole in domeniul tundrei arctice, din nordul Canadei si pana in Scandinavia; apreciat pentru puful şi aripile sale, incapabil sa zboare, lipsit de mijloace de aparare, a fost masacrat de pescari in secolele XVI-XVII ; de asemenea, se pare ca locuitorii Insulei St. Kilda (Ecosse) utilizau grasimea sa drept analgezic);

- alterarea sau distrugerea bitopurilor care atrage dupa sine restrangerea sau chiar extinctia speciilor care le populează. Ca exemple pot fi citate cazurile unor specii adaptate la zone umede, mlastinoase din Europa de Vest: orhideea de mlastina Hammarbia paludosa, orhideea cu floare lată Orchis laxifloral, fluturii albastri Maculinea nausithous, M. teleius, M. alcon, pasari- Crex crex, Numenius arquata;

- agricultura mecanizata si chimizata (in unele cantoane din Elvetia, utilizarea pesticidelor şi a fungicidelor  a provocat reducerea masiva si chiar disparitia unui numar insemnat de specii de fluturi);

- poluarea fizica, chimica, biologica ce poate afecta, de la caz la caz, in mai mica sau mai mare masura, speciile vegetale si animale, inclusiv mediile de viata ale acestora; astfel, unele specii de licheni pot avea sensibilitati diferite la emisiile atmosferice ale surselor industriale; acidifierea lacurilor din Scandinavia, datorata poluarii atmosferice provenita de la surse industriale din tari ale Europei si din America de Nord, a condus la disparitia progresiva a speciilor acvatice (moluşte, insecte, crustacee, peşti şi amfibieni)

In acest context se inscriu preocuparile legate de crearea de arii protejate, al caror obiectiv principal il constituie protectia si conservarea biodiversitatii ecosistemelor naturale  si antropizate.