Eticheta ecologică

Ecoetichetareaeste o activitate care are ca scop stabilirea unui sistem voluntar de acordare a etichetei ecologice pentru produse cu impact minim asupra sănătăţii umane şi a mediului, pe parcursul întregului ciclu de viaţă al produsului.

 Eticheta ecologică este un simbol grafic, şi /sau un text descriptiv aplicat pe produs sau ambalaj, într-o broşură sau alt document informativ care însoţeşte produsul şi care oferă informaţiile necesare cu privire la criteriile ecologice ale produselor oferite pe piaţă.

Scopulintroducerii etichetei ecologice este de a promova produsele care au un impact redus asupra mediului, etichetarea ecologică fiind o acţiune voluntară.

Apărută in 1992, eticheta ecologică a Uniunii Europene reprezintă o schema de certificare menită să ajute consumatorii europeni să identifice produsele şi serviciile care nu afectează mediul înconjurător în nici un moment al existenţei lor.

Schema este deschisă tuturor produselor / serviciilor cu excepţia:

a) substanţelor sau preparatelor clasificate ca fiind foarte toxice, toxice, dăunătoare mediului, cancerigene, toxice pentru reproducere sau mutagene, precum şi bunurilor fabricate prin procedee dăunătoare pentru om sau pentru mediu şi care pot dăuna consumatorului în condiţii normale de utilizare;

b) produselor alimentare, băuturilor, produselor farmaceutice;

c) aparaturii medicale destinate utilizării în scopuri profesionale sau care este prescrisă ori utilizată de către personal medical calificat, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

În România, pentru implementarea schemei de etichetare ecologică, a fost înfiinţată Comisia Naţională pentru Acordarea Etichetei Ecologice, organ consultativ cu rol în luarea deciziilor privind acordarea etichetei ecologice.

Pentru obţinerea etichetei ecologice agenţii economici (fabricanţi, importatori, prestatori de servicii, comercianţi) trebuie, în primul rând, să solicite această etichetă ecologică de la Ministerul Mediului şi Pădurilor. Solicitarea împreună cu o serie de buletine de analiză sau de încercare eliberate de institutele de  specialitate care realizează evaluarea performanţelor produsului (sau declaraţii de conformitate cu cerinţele legislaţiei specifice – după caz) alcătuiesc un dosar care este analizat de Secretariatul Tehnic al Comisiei Naţionale de Acordare a Etichetei Ecologice. Referatul de evaluare şi dosarul sunt apoi prezentate Comisiei care se întruneşte de regula trimestrial şi care decide dacă produsului i se acordă eticheta ecologică.

Eticheta ecologică europeană vizează 24 grupe de produse din diferite sectoare de activitate şi
2 activităţi din domeniul serviciilor.

Produse de curăţare

  • Detergenţi pentru maşini de spălat vase    
  • Detergenţi de vase pentru spălare manuală   
  • Detergenţi universali şi detergenţi pentru grupuri sanitare   
  • Săpunuri, sampoane şi balsamuri de păr

Produse de hartie

  • Hârtie absorbantă   
  • Hârtie copiativă şi hârtie grafică   

Produse pentru casa

  • Materiale pentru pardoseli rigide   
  • Vopsele şi lacuri de interior   
  • Saltele de pat   

Produse pentru gradina  

  • Amelioratori de sol
  • Substraturi de cultură

Produse electrice şi electrocasnice

  • Maşini de spălat rufe, de uz casnic   
  • Maşini de spălat vase, de uz casnic   
  • Aparate frigorifice   
  • Televizoare   
  • Lămpi electrice   
  • Calculatoare portabile   
  • Calculatoare personale   
  • Aspiratoare   

Articole de încălţăminte   

Textile (îmbrăcăminte, lenjerie de pat, textile de interior)

Pompe de caldură   

Lubrifianţi   

Servicii   

  • Servicii de cazare turistică
  • Servicii de camping

Eticheta ecologica europeana nu se acorda alimentelor, bauturilor si produselor medicale!