APM Timis

Diversitatea biologică înseamnă variabilitatea organismelor vii din toate sursele, inclusiv, printre altele, a ecosistemelor terestre, marine şi a altor ecosisteme acvatice şi a complexelor ecologice din care acestea fac parte; aceasta include diversitatea în cadrul speciilor, dintre specii si a ecosistemelor.

Resursele biologice includ resurse genetice, organisme sau părţi din ele, populaţii sau orice alte componente biotice ale ecosistemelor având folosinţă sau valoare efectivă sau potenţială pentru umanitate.

Conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului, inclusiv conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică, sunt obiective comunitare esenţiale şi de interes general.

Pentru a menţine sau a restaura habitatele naturale sau speciile sălbatice de interes comunitar  la un stadiu corespunzător de conservare, sunt  desemnate siturile Natura 2000, astfel încât să se creeze o reţea ecologică europeană coerentă -  Reteaua Natura 2000 - instrumentul principal al Uniunii Europene de conservare a naturii.

Judeţul Timiş - are o suprafaţă de 8697 km2, fiind din punct de vedere al întinderii cel mai mare judeţ din ţară, cu un relief preponderent de câmpie – 85%.

Vegetaţia naturală se caracterizează prin prezenţa pe scară restrânsă a plantelor de silvostepă precum şi printr-o frecvenţă ridicată a speciilor hidro şi higrofile în câmpiile joase şi în luncile cu exces de umiditate. Partea estică a judeţului, ocupată de masivul Poiana Ruscăi, este acoperită, din punct de vedere al vegetaţiei forestiere cu păduri de gorun, păduri de fag, în amestec cu carpen, iar pe pantele superioare ale muntelui păduri de molid, în amestec cu brad, sporadic întâlnidu-se şi exemplare de pin.

Existenţa în judeţ a ultimei mlaştini arhaice din vestul ţării - Rezervaţia Mlaştinile Satchinez, a permis conservarea unui număr impresionant de specii, protejate de legislaţia Uniunii Europene, precum şi de legislaţia naţională în vigoare. În rezervaţie există o colonie mixtă, în care cuibăresc specii protejate, cum ar fi: Ardea cinerea, Ardeola ralloides, Nycticorax nycticorax, Botaurus stellaris, Ardea purpurea, Ixobrychus minutus, Egretta alba, Egretta garzetta.

Vegetatia intrazonală şi zonală.

În luncile râurilor este prezentă o vegetaţie specifică alcătuită din păduri de stejar în amestec cu frasin, ulm, pajişti de iarbă moale, (Agrostis stolonifera), coada vulpii (Alopecurus pratensis) şi pir (Agropyron repens) ce alternează cu terenurile agricole. Local apar asociaţii de sărătură.

Distribuţia vegetaţiei

Unităţi zonale pe altitudine:

- Pajişti montane de păiuş roşu, iarba vântului şi ţăpoşică;

- Păduri montane de fag;

- Pajişti secundare colinare de iarba vântului, păiuş roşu şi terenuri agricole;

- Păduri de gorun şi gorun cu carpen;

- Păduri de amestec cu specii de stejar şi alte foioase (şleauri) în complex cu

păduri de gorun sau stejar;

- Păduri de gorun cu cer.

Unităţi zonale pe latitudine:

- Terenuri agricole şi pajişti secundare;

- Păduri de cer şi gârniţă;

- Păduri de stejar brumăriu cu arţar tătăresc şi păduri de stejar pufos;

- Terenuri agricole şi pajişti puternic modificate cu păiuşuri, colilie, în silvostepă.

Unităţi intrazonale şi azonale:

- Păduri de stejar de depresiuni, terase şi piemonturi;

- Complex de pajişti de păiuşul oilor sau iarbă de sărătură pe soluri slab-mediu

salinizate;

- Terenuri agricole, pajişti de iarbă moale şi păduri de anin negru, în luncile din

regiunea de deal;

- Păduri de stejar, frasin, ulm în luncile de câmpie;

- Terenuri agricole şi pajişti de iarbă moale şi păduri de anin negru, în luncile din

regiunea din câmpie:

a) cu frecventa mare a asociaţiei Poetum silvicolae şi a subasociaţiei cu specii

de Trifolium şi Medicago în cadrul asociaţiei Alopecuretum pretense;

b) cu frecvenţa mare a asociaţiilor Poeto-Festucetum, Agrostideto-Festucetum;

- Păduri extrazonale de stejar pufos;

- Tufărişuri de liliac transilvănean.