Nămoluri

Nămolul provenit din procesul de epurare a apelor uzate, este un reziduu generat în timpul epurării primare (fizică şi/sau chimică), al epurării secundare (biologice) şi terţiare (îndepărtarea nutrienţilor). Reziduurile rezultate din preepurare (epurare preliminară) nu sunt considerate ca fiind nămol, fiind în general particule solide, nisip, grăsimi.

 

Din cauza surselor din care provin apele uzate şi a proceselor fizico-chimice implicate în epurarea apelor uzate, nămolurile pot să conţină metale grele şi compuşi organici greu biodegradabili, dar şi organisme potenţial patogene (virusuri, bacterii etc.) care sunt prezente în apele uzate. Totuşi, nămolurile sunt bogate în nutrienţi ca azotul şi fosforul şi conţin şi materie organică de valoare. Nutrienţii şi substanţele organice sunt folositoare pentru solul sărac în materie organică sau pentru solul erodat.

 

Această activitate este reglementată prin prevederile Directivei 86/278/CE privind protecţia mediului şi în particular a solului, atunci când nămolul de la staţiile de epurare este utilizat în agricultură. Directiva este transpusă în legislaţia românească prin Ordinul MMGA nr. 344/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind protecţia mediului şi în special a solurilor, când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură. În conformitate cu acest ordin, s-a verificat şi monitorizat modul de valorificare a potenţialului agrochimic al nămolurilor de epurare, prevenirea şi reducerea efectelor nocive asupra solurilor, apei şi vegetaţiei.