Înapoi

Teoria inventarelor de emisii

Inventarele de emisii reprezinta o suma de informatii cantitative asupra surselor si a cantitatilor de poluanti emise intr-un interval de timp si a substantelor emise.

Inventarele de emisii inseamna cuantificarea cauzei poluarii atmosferei.

Realizarea unui inventar de emisii, mai putin sau mai mult real, se poate face prin mai multe categorii de metode.

Aceste metode sunt functie de nivelul cunoasterii la un moment dat, de posibilitatile materiale, financiare si umane disponibile.

 

Metodele uzuale pentru efectuarea inventarelor de emisii pot fi clasificate in trei categorii:

 

  • Metode bazate pe bilanturi de masa si tehnologice

Aceste metode au avantajul unor costuri relativ reduse, dar implica participarea unor tehnologi cu inalta specializare in domeniul respectiv. Dezavantajele metodelor constau in aria relativ limitata de aplicabilitate, precum si intr-un grad de incertitudine destul de ridicat in unele situatii.

 

  • Metode directe bazate pe masuratori

Avantajele constau in gradul ridicat de certitudine al datelor, atunci cand masuratorile se efectueaza corect si cu aparatura performanta. Dezavantajele constau in costurile foarte ridicate, ceea ce le limiteaza foarte mult utilizarea curenta.

 

  • Metode bazate pe factori de emisie

Aceste metode au luat o dezvoltare foarte mare fiind, de fapt, singurele capabile sa ofere date cu erori acceptabile, sa aiba o arie teoretic nelimitata de aplicabilitate si sa implice costuri moderate.

 

Metodele cum sunt EEA / EMEP / CORINAIR, US EPA / AP-42, OECD / IPCC elaborate pe baze stiintifice riguroase si avand ca fundament studii experimentale (masuratori) produc inventare credibile care pot fi folosite cu succes pentru foarte multe cerinte privind protectia mediului.

 

Aceste inventare sunt focalizate, in pricipal, pe activitatile umane care sunt cauza celor mai multe probleme curente si potentiale de mediu, ca de exemplu:

  • acidifierea

  • degradarea calitatii aerului

  • incalzirea globala / schimbari climatice

  • daune asupra cladirilor si a altor structuri

  • diminuarea ozonului statosferic

 

Protectia mediului necesita existenta informatiilor cantitative asupra emisiilor si a surselor generatoare pentru o serie intreaga de scopuri.

Acestea sunt:

  • informarea agentiilor si a altor factori interesati (inclusiv publicul);
  • definirea prioritatilor de mediu si identificarea activitatilor si sectoarelor responsabile pentru diferite probleme;
  • stabilirea obiectivelor explicite si a constrangerilor;
  • evaluarea impactului potential asupra mediului si a implicatiilor diferitelor strategii si planuri;
  • evaluarea costurilor si beneficiilor de mediu ale diferitelor politici;
  • monitorizarea starii mediului pentru verificarea atingerii tintelor stabilite;
  • monitorizarea actiunilor pentru asigurarea ca s-au obtinut efectele dorite;
  • asigurarea ca responsabilii pentru implementarea politicilor s-au conformat cu obligatiile lor.

 

Intrucat exista o multitudine de tipuri de surse de emisii atmosferice si multe exemple (adesea milioane) de fiecare tip, nu este posibil sa se masoare emisiile pentru toate sursele individuale sau, in scurt timp, pentru toate tipurile de categorii diferite de surse

 

In practica emisiile atmosferice sunt estimate pe baza masuratorilor facute la surse selectate sau reprezentative pentru principalele categorii si tipuri.

 

Modelul de baza pentru o estimare de emisii este produsul a cel putin 2 variabile, de exemplu:

  • o statistica a activitatii si un factor de emisie mediu tipic pentru activitatea respectiva sau
  • o masuratoarede emisie pentru o perioada de timp si un numar de astfel de emisii pe perioade incluse in perioada de timp ceruta de estimare

 

Estimarile de emisii sunt colectate in cadrul inventarului sau a bazei de date, impreuna cu date suport privind: localizarea sursei, masuratori de emisii daca exista, factori de emisie, capacitatea, productia sau activitatea in diferite sectoare, conditii de operare, metode de masurare sau de estimare etc.

 

Este necesar a fi facuta distinctia clara intre emisie si inventar de emisii.

 

Emisia de poluant este asociata unei surse/activitati individuale si se refera la un singur poluant din cei emisi de sursa/activitatea respectiva intr-un interval de timp.

 

Inventarul de emisii este asociat unei multitudini de surse/activitati, se refera la toti poluantii emisi de aceste surse/activitati, comuni sau necomuni acestora si se elaboreaza pentru un interval de timp prestabilit.

 

Inventarele de emisii trebuie sa contina date asupra a trei tipuri de surse: punctuale, de suprafata, liniare.

Totusi, in unele inventare, toate aceste date trebuie sa aiba ca baza o arie - regiune - tara - sub-regiune etc. care defineste nivelul inventarului.

Ca urmare, inventarul de emisii este asociat unei arii si unei baze de timp, fiind costituit prin agregarea, intr-o forma mai mult sau mai putin detaliata, a emisiilor de poluanti de la toate sursele/activitatile de pe acea arie, in intervalul respectiv de timp.

 

Surse punctuale = estimarile de emisii sunt asigurate pentru o sursa individuala sau o gura de emisie (de obicei mare) impreuna cu date asupra localizarii, capacitatii sau productiei, conditiilor de operare etc. Tendinta este ca multe surse sa fie privite ca surse punctuale deoarece cerintele legislative se extind la mai multe tipuri de surse si poluanti.

 

Surse de suprafata = surse difuze de poluare mai mici sau mai multe pentru o suprafata de baza ca de exemplu judet, zona sau pentru grile regulate (de exemplu grile EMEP: 50 km x 50 km).

 

Surse liniare = in unele inventare, emisiile de la vehicule din transportul rutier, feroviar, naval sau aerian sunt elaborate pentru sectiuni de-a lungul cailor de transport.

 

Cele trei tipuri de surse trebuie sa fie caracterizate prin urmatorii parametri de baza:

  • activitatea

  • poluantii emisi

  • debitele masice ale fiecarui poluant

  • caracteristicile sursei

 

Caracterisiticile sursei sunt:

  • surse punctuale: inaltimea de emisie, diametrul interior la varf al cosului, temperatura si viteza de evacuare, regimul de functionare;

  • surse de suprafata si liniare: debitul masic pe unitatea de suprafata / lungime, regimul mediu al inaltimii de emisie.

Aceste caracteristici referitoare la surse sunt absolut necesare in cazul aplicatiilor locale ale inventarelor, ca si in cazul in care este necesara focalizarea pe o anumita categorie de surse.

 

Functiile inventarelor de emisii sunt urmatoarele:

  • ofera o baza de date solida pentru modelarea dispersiei;
  • servesc pentru modelarea dispersiei;
  • ajuta la stabilirea planurilor de dezvoltare urbana si de mediu;
  • sprijina proiectarea retelelor de monitorizare a aerului;
  • sunt esentiale in evaluarea tendintelor de evolutie a emisiilor;
  • asista elaborarea planurilor de management al calitatii aerului.

 

UTILIZAREA INVENTARELOR DE EMISII

Cele mai importante utilizari ale inventarelor de emisii sunt:

  • elaborarea strategiilor si reglementarilor;
  • evaluarea tendintelor de evolutie a emisiilor;
  • midelarea dispersiei poluantilor;
  • analizarea noilor surse;
  • stabilirea taxelor pentru emisii;
  • conformarea cu legislatia;
  • revizuirea reglementarilor si standardelor privind calitatea aerului.