Luna Pădurii
15 MARTIE – 15 APRILIE „LUNA PĂDURII"
Pierderea pădurii nu înseamnă numai pierderea unei bogăţii, ci pierderea însăşi a obârşiei din care se trage bogăţia. Iată de ce această problemă nu este una tehnică, de specialitate, ci o problemă naţională.
Nu ştiu dacă ar vorbi cineva cu nepăsare despre pădure. Chiar şi un copil este fascinat de farmecul ei. Noi, cei maturi, ne dăm bine seama că suprafeţele acoperite de pădure, pe lângă faptul că reprezintă un peisaj al naturii, mai sunt considerate şi un fel de „Plămâni ai Terrei".
De la 15 martie până la 15 aprilie, conform unei frumoase tradiţii româneşti se sărbătoreşte Luna Pădurii.
Din cele mai vechi timpuri se ştie că pădurea a fost un mijloc de adăpost, de refugiu atât pentru animale cât şi pentru oameni. Pădurea mai este una din principalele bogăţii ale ţării noastre, având un rol important în viaţa societăţii, atât prin varietatea produselor pe care le furnizează (lemnoase şi nelemnoase), cât şi prin influenţele ei favorabile: protecţia solului împotriva eroziunii, protecţia izvoarelor şi a cursurilor de apă, ameliorarea microclimatului, crearea unui mediu ambiant propice sănătăţii omului, satisfacerea cerinţelor pentru odihnă, agrement şi turism. Oamenii de ştiinţă au calculat că 1 km2 de pădure emană zilnic câte 9 tone de oxigen, aproape de 10 ori mai mult decât aceeaşi suprafaţă de teren cultivat.
În ultimii ani conservarea pădurilor a devenit o prioritate majoră atât la nivel naţional cât şi internaţional.
Cercetarea de azi şi de mâine are un rol imens asupra pădurii în dezvoltarea economico-socială şi mai ales impactul pe care această avuţie îl are asupra mediului, a spaţiului ecologic naţional şi universal, asupra schimbărilor climatice regionale şi globale.
De aceea, Luna Pădurii are o importanţă majoră în educarea opiniei publice, a populaţiei în sensul protejării şi conservării mediului ambiant, îndeosebi a pădurii.
Agenţia pentru Protecţia Mediului Dolj colaborează cu Direcţia Silvică Dolj în baza OUG nr. 57/2007, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.
În judeţul Dolj au fost declarate 19 arii naturale protejate forestiere, care se află în administrarea Direcţiei Silvice Dolj, iar în anul 2005, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 494/2005 (abrogată prin Ordinul nr. 1533/2008) a început procesul de atribuire în custodie a acestor arii naturale protejate, Agenţia pentru Protecţia Mediului Dolj atribuind în custodie Direcţiei Silvice Dolj aria naturală protejată Pădurea Zăval.
Fondul forestier la nivelul judeţului Dolj este de 86.600 ha.
În judeţul Dolj există zone cu deficit de vegetaţie forestieră, iar în acest sens Direcţia Silvică Dolj are în vedere împăduriri, în special pe soluri nisipoase, pentru reducerea pericolului eroziunii eoliene, precum şi pe terenuri inapte agriculturii şi care au intrat în circuitul silvic.
În ceea ce priveşte starea de sănătate a pădurilor din judeţul Dolj, se poate afirma că aceasta este bună. Pentru a menţine această stare de sănătate, în cursul anului 2005, au avut loc acţiuni de combatere a dăunătorilor defoliatori, lucrări de igienizare a pădurilor, tăieri de îngrijire în păduri tinere, tăieri de regenerare, tăieri de transformare a păşunilor împădurite
Aceste lucrări urmăresc creşterea capacităţii de protecţie a factorilor de mediu, precum şi a producţiei de masă lemnoasă, păstrarea şi ameliorarea stării de sănătate a arboretelor, conservarea şi ameliorarea biodiversităţii, sporirea rezistenţei arboretelor la acţiunea factorilor dăunători.
Datorită procentului mic de împădurire şi a distribuţiei preponderent rurală a populaţiei, presiunea antropică asupra pădurilor este extrem de mare, manifestându-se atât prin tăierile practicate în delict, cât şi prin păşunatul abuziv practicat fără nici un discernământ.
Pădurea este componentă a naturii şi, prin aceasta, este un factor de mediu, fiind recunoscute efectele benefice ale acesteia asupra unor factori climatici (reducerea extremelor climatice, reducerea efectelor negative ale acţiunii vântului, reţinerea zăpezii şi creşterea rezervelor de apă în sol), de reducere a eroziunilor pe versanţi, de purificare a aerului, de reducere a poluării fonice.
Se poate concluziona că pădurile, pe lângă unica sursă de masă lemnoasă, reprezintă şi mijlocul biologic, durabil şi inegalabil de protecţie şi conservare a mediului.
De aceea, ea trebuie cultivată şi valorificată raţional, dar mai ales ocrotită şi conservată pentru viitor.