Activitatea de monitorizare - raportare

În baza Regulamentului 401/2009/CE privind Agenţia Europeană de Mediu (AEM) şi Reţeaua europeană de informare şi observare a mediului (EIONET) se asigură culegerea, prelucrarea şi analiza datelor privind mediul la nivel european, permiţând astfel Comunităţii şi Statelor Membre să ia măsurile necesare pentru a proteja mediul şi pentru a evalua rezultatele aplicării acestor măsuri.

Până în prezent, Raportul anual privind starea mediului în România a urmărit să prezinte o informare a autorităţilor publice, a factorilor de decizie politică şi economică şi a populaţiei cu privire la evoluţia calităţii factorilor de mediu: starea atmosferei, a apelor si a solurilor, starea pădurilor, a habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, starea mediului în aşezările urbane, situaţia poluării sonore, radioactivităţii şi a deşeurilor. În conformitate cu actuala abordare europeană raportul anual privind starea mediului trebuie să se concentreze pe problematica stării mediului, să ofere evaluări despre situaţia actuală a mediului înconjurător, scenarii privind evoluţia sa, precum şi despre acţiunile care se întreprind în ţara noastră şi ceea ce trebuie făcut sau se poate face pentru îmbunătăţirea acestuia, în lumina indicatorilor identificaţi AEM. Acest raport trebuie să descrie modul în care se desfăşoară şi evoluează politicile de mediu, tendinţele în acest domeniu şi prognoza impactului la nivelul României, cât mai apropiat de modelul european. Pentru a realiza obiectivele de protecţie şi îmbunătăţire a mediului stabilite în tratat şi în programele succesive de acţiune ale Comunităţii privind mediul, precum şi de dezvoltare durabilă, obiectivul agenţiei şi al Reţelei europene de informare şi observare a mediului este de a furniza Comunităţii şi statelor membre, AEM are ca atribuţie publicarea, la fiecare cinci ani, a unui raport asupra stării, evoluţiei şi perspectivelor mediului, suplimentat de rapoarte indicative orientate pe probleme specifice, conform art. 2 din Regulamentul 401/2009/CE.

Raportarea privind starea mediului este un mod prin care se aduce la cunoştinţa populaţiei, a oamenilor politici, a organizaţiilor neguvernamentale, a industriei şi a tuturor celor interesaţi, informaţii şi evaluări referitoare la starea mediului, la eficienţa măsurilor luate pentru îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu şi la stadiul implementării politicilor în domeniu. Pe de o parte, prin intermediul acestor informaţii, populaţia află care sunt efectele asupra mediului ale acţiunilor ei, iar pe de altă parte, clasa politică află care sunt efectele măsurilor pe care le-a luat şi ce alte acţiuni este nevoie să mai întreprindă pentru îmbunătăţirea stării mediului şi în beneficiul cetăţenilor. Practic, aceste rapoarte facilitează luarea de decizii în domeniul mediului şi contribuie semnificativ la educarea pentru protecţia mediului şi a resurselor naturale. Rapoartele privind Starea Mediului sunt documente care descriu condiţiile mediului la nivelul anului de referinţă, precum şi tendinţele, cauzele şi previziunile acestora. Raportarea determină creşterea calităţii, accesibilităţii şi relevanţei datelor referitoare la mediu şi dezvoltare durabilă şi favorizează progresul spre atingerea obiectivelor ce trebuie monitorizate.

Un raport privind starea mediului trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

  • Să fie credibil din punct de vedere ştiinţific – informaţiile pe care le conţine să se bazeze pe date reale, credibile, validate şi cea mai bună consultanţă ştiinţifică.
  • Să identifice tendinţe, probleme importante şi probleme emergente – astfel devine un instrument util în luarea deciziilor.
  • Să apară regulat – pentru a se putea face comparaţii în timp.
  • Să fie relevant pentru obiectivele de mediu urmărite.
  • Să arate eforturile depuse pentru rezolvarea unor probleme de mediu – posibilitatea de a ilustra performanţa managementului de mediu şi a planificării strategice în domeniu.

În ultimii ani, tendinţa privind elaborarea rapoartelor pentru starea mediului este de a nu caracteriza doar zona geografică respectivă din punct de vedere a mediului. Abordarea este integrată, analizându-se interacţiunea dintre mediul natural şi societate, respectiv analizând, pe lângă starea şi tendinţele, şi relaţia cauză – efect.