APM Satu Mare

Situl de importanţă comunitară ROSCI0020 Câmpia Careiului

            Situl „Câmpia Careiului" (SCI) (judeţele Satu Mare şi Bihor), pe o suprafaţă de aproximativ 24.224 ha, adăposteşte un număr de 14 tipuri de habitate naturale a căror conservare necesită declararea ariilor speciale de conservare din care patru sunt prioritare: 2340* „ Dune panonice", 6260* „ Pajişti panonice şi vest –pontice pe nisipuri", 91EO* „Păduri aluviale cu Alnusglutinosa şi Fraxinusexcelsior (Alno – Padion, Alnion incanae, Salicion alba" şi 91IO* „ Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp". În acest sit se urmăreşte şi conservarea sau refacerea stării de conservare favorabilă a 22 specii de plante si animale de interes comunitar din care Pulsatilla pratensis ssp. hungarica este prioritară. Include şi 3 rezervaţii naturale de interes naţional: 2.676 – Pădurea Urziceni, 2.677- Dunele de nisip Foieni şi 2.679 – Mlaştina Vermeş.

             În aceste habitate au fost identificate un număr de 32 asociaţii vegetale importante din punct de vedere fitosociologic. Au fost identificate 843 de specii de cormofite şi animale, dintre care 54 de specii sunt trecute în anexa 2 a Directivei Habitate (DH). Pe lângă acestea, un număr de 41 de specii sunt strict protejate de legislaţia europeană (DH si Directiva Păsări (DP)), iar un număr de 77 specii sunt strict protejate de legislaţia naţională. Situl Câmpia Careiului are o importanţa deosebită pentru speciile de amfibieni, în România trăiesc 19 specii, iar în Câmpia Careiului există 13 specii, dintre care 9 sunt strict protejate. Populaţiile acestora sunt bine reprezentate. Zonele umede (mlaştinile), care au suprafeţe extinse aici, oferă condiţii optime pentru aceste categorii de vieţuitoare. Populaţiile speciilor de amfibieni sunt extreme de numeroase. Speciile de păsări: 32 de specii dintre cele 151 identificate, necesită declararea ariilor speciale de conservare. Pe lângă acestea, alte 82 de specii sunt strict protejate de lege. Suprafeţele întinse de pădure, ca şi zonele mlăştinoase oferă condiţii optime de viaţă (hrană şi adăpost). Speciile de plante: deşi pe suprafaţa sitului doar 8 specii sunt strict protejate din cele 240 identificate, considerăm acest sit ca fiind deosebit de important din punct de vedere botanic si fitogeografic, pentru fitocenozele pe nisipuri care sunt extrem de rare în România. 

Diversitate floristică în cadrul sitului Câmpia Careiului

Dediţel păros - specie prioritară de interes comunitar

      Vulnerabilitate: Presiunea antropică s-a exercitat în Câmpia Careiului sub forma defrişărilor pădurilor, a asanării zonelor umede din interdune şi a nivelării dunelor de nisip în scopul înfiinţării plantaţiilor de pomi fructiferi . De asemenea extinderea terenurilor arabile a diminuat suprafaţa pajiştilor existente. Toţi aceşti factori au determinat schimbarea compoziţie covorului vegetal al nisipurilor, restrângându-se arealul speciilor specifice zonei, mai ales a celor acvatice. O tendinţă similară se observă şi în cazul faunei specifice Câmpiei Careiului.

Activităţi antropice din interiorul sitului care afectează starea de conservare: utilizarea pesticidelor, incendierea , suprapăşunatul sau lipsa acestuia, cosirea necorespunzătoare sau necosirea fâneţelor, fertilizarea, poluarea apei, restructurarea deţinerii şi utilizării terenurilor agricole, pătrunderea şi exinderea speciile invazive, îndepărtarea arborilor uscaţi din păduri, drenajul, vânătoarea, extragerea nisipului, depozitarea necontrolată a deşeurilor menajere, extinderea zonelor urbane.

Activităţi antropice din vecinătatea  sitului care pot afecta  starea de conservare: cultivarea terenurilor, fertilizarea, creşterea animalelor, linii electrice aeriene, utilizarea pesticidelor, suprapăşunatul, poluarea apei, depozitarea ilegală a deşeurilor menajere.

Situl de importanţă comunitară ROSCI0021 Câmpia Ierului

      Situl „Câmpia Ierului" (SCI) (21.785 ha – judeţele Satu Mare şi Bihor) cuprinde o parte din rămăşiţele întinselor zone umede din această zonă a ţării. Este caracterizată prin o varietate mare a habitatelor semi-naturale şi naturale: fâneţe, păşuni, tufărişuri, terenuri arabile extensive, păduri de foioase, lacuri de acumulare, heleştee şi zone mlăştinoase. Este propusă ca SIC pentru conservarea a 12 habitate de interes comunitar din care patru sunt prioritare: 40AO* „Tufărişuri subcontinentale peri-panonice" ,6250* „Pajişti stepice panonice pe loes", 1530 * „ Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice" şi 91EO* „ Păduri aluviale cu Alnusglutinosa şi Fraxinusexcelsior (Alno – Padion, Alnion incanae, Salicion alba", 2 specii de mamifere (Lutra lutra, Spermophylus citellus), 4 specii de amfibieni şi reptile (Bombinabombina, B. variegata, Triturus cristatus, Emys orbicularis), 5 specii de peşti (Cobitistaenia, Gobio alpinnatus, Misgurnus fossilis, Rhodeus sericeus amarus, Umbra krameri), 4 specii de insecte (Coliasmyrmidone, Euphrydias maturna , Leptidea morsei, Lycaena dispar) şi 4 specii de plante (Aldrovandavesiculosa, Cirsium brachycephalum, Eleocharis carnicola, Marsilea quadrifolia) de interes conservativ comunitar.

Aspecte generale şi diversitatea faunistică specifică Sitului Câmpia Ierului

Vulnerabilitate:  Următorii factori afectează negativ conservarea biodiversităţii şi a habitatelor din sit: intensificarea agriculturii-schimbarea metodelor de cultivare a terenurilor din cele tradiţionale în agricultură intensivă, cu monoculturi mari, folosirea excesivă a pesticidelor şi îngrăşămintelor chimice, efectuarea lucrărilor numai cu utilaje şi maşini, schimbarea habitatelor semi-naturale (fâneţe, păşuni) datorită încetării activităţii agricole ca păşunatul şi cositul, suprapăşunatul, desecarea zonelor umede, arderea vegetaţiei (mirişti, pârloage, stuf etc), înmulţirea speciilor invazive, tăierea rasă şi defrişarea unor suprafeţe mari de pădure, tăierea selectivă a arborilor în vârstă sau numai a unor specii, împădurirea zonelor naturale sau semi-naturale (păşuni, fânaţe etc.), schimbarea majoră a habitatului acvatic (construirea barajelor), industrializarea şi dezvoltarea urbană.

Activităţi antropice din interiorul sitului care afectează starea de conservare: cultivarea terenurilor, fertilizarea, poluarea apei,eutrofizarea, exploatarea pădurilor fără replantare, utilizarea pesticidelor, păşunatul, desecarea zonelor umede, invazia unor specii.

Activităţi antropice din vecinătatea  sitului care pot afecta  starea de conservare: cultivarea terenurilor, restructurarea deţinerii terenurilor,  poluarea apei, suprapăşunatul sau încetarea acestuia, desecarea zonelor umede, activităţile miniere.

Situl de importanţă comunitară ROSCI0214 Răul Tur

            Situl „Râul Tur" (SIC) (20.953 ha) este important din punct de vedere conservativ conform Directivei Habitate deoarece   asigura conservarea favorabilă a 9 specii de mamifere, 5 specii de amfibieni şi reptile, 9 specii de peşti , 9 specii de nevertebrate şi 13 habitate de interes conservativ  din care două sunt prioritare : 6260 * „ Pajişti panonice şi vest-pontice pe nisipuri" şi 91EO* „ Păduri aluviale cu Alnusglutinosa şi Fraxinusexcelsior (Alno – Padion, Alnion incanae, Salicion alba" . Dintre mamiferele semnalate în zonă   9 specii sunt de interes conservativ dintre care menţionăm în special vidra (Lutra lutra) şi liliacul cu urechi mari (Myotisbechsteini). Dintre speciile de amfibieni şi reptile identificate în acest sit un interes conservativ deosebit îl prezintă speciile : Bombinabombina ( buhai de baltă cu burta roşie), Bombinavariegata ( buhai de baltă cu burta galbenă), Emysorbicularis ( broasca ţestoasă de apă), Trituruscristatus ( triton cu creastă) şi Triturusdobrogicus (triton cu creastă dobrogean).Ihtiofauna cuprinde un număr de 17 specii dintre care, din punct de vedere conservativ, prezintă o importanţă mai mare speciile : Misgurnusfossilis (ţipar), Cobitistaenia (zvârlugă), Sabanejewia aurata ( dunăriţă), Aspiusaspius ( avat), Gobio albipinnatus (porcuşor de nisip), Gobio kessleri (petroc), Rhodeussericeus amarus (boarca) şi Zingelstreber. Dintre nevertebrate  sunt prezente 9 specii de interes conservativ dintre care amintim: Cerambyxcerdo (croitor), Lucanus cervus (rădaşcă) şi speciile de fluturi: Eriogastercatax, Euphydryas aurina, Maculinea teleius , Lycaena dispar, Lycaena helle şi Leptideamorsei. Dintre moluşte prezintă interes conservativ specia Uniocrassus. Două specii de plante prezintă un interes conservativ în acest sit şi anume: Eleochariscarniolica (pipiruguţ) şi Iris aphylla ssp. Hungarica (iris). Include şi   rezervaţia naturală de interes naţional: „Râul Tur" – HG 2151/2004 – cod VII.10 şi aria naturală protejată de interes judeţean „Pădurea Noroieni" HCJ Satu Mare 4/1995.  Rezervaţia Râul Tur are şi rolul unui „coridor ecologic" între bioregiunile alpină, continentală şi panonică ( din Republica Ungară ). Acest sit prezintă importanţă atât ca sit de importanţă comunitară (SIC) cât şi ca arie de protecţie specială avifaunistică (ASP).

Vegetaţie acvatică caracteristică braţelor moarte ale râului Tur

Aspect general al habitatelor de pajişti utilizate antropic

            Vulnerabilitate:  Următorii factori afectează negativ conservarea biodiversităţii şi a habitatelor din sit: intensificarea agriculturii-schimbarea metodelor de cultivare a terenurilor din cele tradiţionale în agricultură intensivă, cu monoculturi mari, folosirea excesivă a pesticidelor şi îngrăşămintelor chimice, efectuarea lucrărilor numai cu utilaje şi maşini, schimbarea habitatelor semi-naturale (fâneţe, păşuni) datorită încetării activităţii agricole ca păşunatul şi cositul, suprapăşunatul, desecarea zonelor umede, arderea vegetaţiei (mirişti, pârloage, stuf etc), înmulţirea speciilor invazive, tăierea rasă şi defrişarea unor suprafeţe mari de pădure, tăierea selectivă a arborilor în vârstă sau numai a unor specii, împădurirea zonelor naturale sau semi-naturale (păşuni, fânaţe etc.), schimbarea majoră a habitatului acvatic (construirea barajelor), industrializarea şi dezvoltarea urbană.

Activităţi antropice din interiorul sitului care afectează starea de conservare: utilizarea pesticidelor, incendierea , suprapăşunatul sau lipsa acestuia, cosirea necorespunzătoare sau necosirea fâneţelor, fertilizarea, poluarea apei, restructurarea deţinerii şi utilizării terenurilor agricole, pătrunderea şi extinderea speciile invazive, îndepărtarea arborilor uscaţi din păduri, drenajul, vânătoarea, extragerea nisipului şi a pietrişului, depozitarea necontrolată a deşeurilor menajere, industrializarea şi extinderea zonelor urbane, acvacultura.

Activităţi antropice din vecinătatea  sitului care pot afecta  starea de conservare: cultivarea terenurilor, fertilizarea, creşterea animalelor, linii electrice aeriene, utilizarea pesticidelor, suprapăşunatul, poluarea apei, depozitarea ilegală a deşeurilor menajere, infrastructura.