Prezentare

Termenul de dezvoltare durabilă a început să devină foarte cunoscut abia după Conferinţa privind mediul şi dezvoltarea, organizată de Naţiunile Unite la Riode Janeiro în vara lui 1992, cunoscută sub numele de "Summit-ul Pământului". Aceasta a avut ca rezultat elaborarea mai multor convenţii referitoare la schimbările de climă, diversitatea biologică şi stoparea defrişărilor masive. Tot atunci a fost elaborată şi Agenda 21 - planul de susţinere al dezvoltării durabile.

Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv şi al Uniunii Europene, începând cu 1997, când a fost inclus în Tratatul de la Maastricht, iar în 2001, la Summit-ulde la Goetheborg a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene, căreia i-a fost adăugată o dimensiune externă la Barcelona, în 2002.

Pentru ca dezvoltarea durabila este un concept atat de vast, uneori prea multe probleme diferite sunt puse sub umbrela Strategiei de Dezvoltare Durabila a UE, indepartand atentia de la adevaratele directii de dezvoltare non-durabila (lipsite de sustenabilitate).

Scopul declarat al Strategiei reinnoite este acela de actiona pentru o imbunatatire continua a calitatii vietii atat pentru generatiile prezente, cat si pentru cele viitoare. Dar acest lucru nu se poate obtine decat in cadrul unor comunitati capabile sa utilizeze resursele in mod rational si eficient si sa descopere potentialul ecologic al economiei, asigurand prosperitate, protectia mediului si coeziune sociala.

Strategia de Dezvoltare Durabila reinnoita priveste intreaga Europa si de aceea propune mijloace de imbunatatire a cooperarii cu nivelul guvernamental si ceilalti factori de decizie, cu ONG-uri si cu cetatenii, entitati care trebuie sa isi uneasca eforturile pentru dezvoltare durabila.

Cooperarea pentru o dezvoltare durabila trebuie sa fie o preocupare atat pentru UE, cat si pentru statele membre. Politica comunitara de dezvoltare durabila trebuie sa fie complementara politicilor derulate de de statele membre.